Poet întâi de toate, Michel Collot, care are la activ nu mai pu?in de patru volume – Ie?irea din uitare (Le Cormier, 1997), Haosmos (Belin, 1997), Siguran?a neclintit? (La lettre volée, 2002) ?i Din carne ?i aer (La lettre volée, 2008), pare c? a ajuns în critica literar? ?i în cercetarea modernin??ii poetice pe calea poeziei.
Numai citind ?i scriind poezie a ajuns s? reflecteze asupra unor teme esen?iale în ceea ce prive?te poezia modern? – „orizontul”, „peisajul”, „emo?ia” sau chiar „corpul” c?rora le-a dedicat opere de calitate devenite repede de referin?? în domeniu.
Profesor de literatur? francez? la Paris III, Noua Sorbon?, domnia sa conduce în aceast? Universitate ?i Centrul de Cercetare „Scriiturile modernit??ii” asociat CNRS-ului.
http://pretexte.club.fr/revue/entretiens/discussions-thematiques_poesie/discussions/michel-collot.htm
(traducere în limba român? de Gabriela Moc?na?u)
Întâlnire cu Michel Collot
Revista „Pretext” – Publica?i eseuri teoretice de mai bine de 10 ani, dar descoperim abia acum poezia dumneavoastr?, o poezie a c?rei calitate las? repede s? se ghiceasc? faptul c? scrie?i de mult timp. Ce v-a determinat s? amâna?i momentul public?rii ?i de ce a?i l?sat s? treac? a?a de mult timp?
Michel Collot: În istoria mea personal? scrierea de poeme a precedat preocup?rile pentru critic? ?i reflexie teoretic?. Aceasta s-a întâmplat în primul rând pentru a putea s?-mi explic ceea ce sim?eam atunci când citeam sau scriam poezie: aceast? experien?? îmi deschidea un orizont, contrar a ceea ce sus?inea poetica anilor 70 care insista pe ideea textului închis ?i a intranzitivit??ii limbajului poetic. M-am gândit c? este momentul s? elaborez ?i s? promovez o alternativ? teoretic? centrat? pe ideea orizontului. A fost o misiune dificil?, laborioas? care a determinat trecerea în plan secund a activit??ii creatoare din care s-a n?scut. Acestui termen ce a presupus o îndelungat? munc? i-am dedicat culegerea de texte poetice Issu de l’oubli (Ie?irea din uitare) care con?ine crea?ii mai vechi dintre care unele au ap?rut în revist? în cursul anilor 80. Vroiam s? scot de sub uitare aceste texte care au hr?nit eseurile teoretice ?i critice ?i s? ilustrez practic concep?ia despre poezie pe care am ap?rat-o ?i care era din acel moment susceptibil? de a fi mai bine primit?. A fost de asemenea o modalitate de a reveni asupra poeziei, de a-i l?sa liber? ini?iativa, de a m? apleca mai mult asupra a ceea ce poezia are s?-mi spun?, de a-i reda spontaneitatea care r?mâne întotdeauna imprevizibil?, exuberant? în prizele discursului critic sau teoretic, de a-i oferi ocazia s? se înnoiasc?. De aceea am reluat o activitate poetic? mult mai sus?inut? care a f?cut loc poemelor din Chaosmos (Haosmos) care sunt mult mai recente ?i foarte diferite în maniera de abordare a scrisului poetic.
Revista „Pretext”: Issu de l’oubli îmbr??i?eaz? o form? versificat?, iar Chaosmos pe cea a poemului în proz?. Practica?i simultan aceste dou? formule? Cum se întâmpl? la dumneavoastr? alegerea formei?
Michel Collot: S? recurg la proz? se impune în cazul meu, f?r? s? ?tiu bine de ce. Dac? privesc retrospectiv, întrez?resc câteva motiva?ii pentru aceast? schimbare de manier?. Poemele din Issu de l’oubli erau majoritatea foarte eliptice, legate de minunate dar trec?toare epifanii; vroiam s? creez spa?iu unei dezvolt?ri f?r? a renun?a la condensarea care define?te poemul: s? dep??esc instantaneul, s? elaborez o construc?ie mai complex?, de?i fragmentar?. Proza îmi permitea de altfel s? abordez o mai mare palet? de teme ?i tonuri, de a m? apropia de experien?a concret?, mult mai cotidian? ?i, de asemenea, unic?: s? evoc mult mai precis anumite locuri ?i momente ale existen?ei mele. Mi s-a înf??i?at ca necesar? pentru a surprinde dezordinea din via?a ?i din lumea noastr?. Dar pentru a face din acest haos un cosmos, aceast? proz? tinde a fi poem ?i î?i aminte?te adesea de vers: rigorile ritmului, apelul la sonorit??i joac? aici un rol foarte important. Anumite texte din Chaosmos se apropie chiar destul de mult de versificarea tradi?ional? din volumul Issu de l’oubli al c?rui vers este foarte întrerupt, uneori chiar f?râmi?at. Proza din Chaosmos poate sfâr?i cu amplificarea ?i generalizarea versului, în timp ce Issu de l’oubli se preocupa de reducerea lui. ?i aceasta se întâmpl? pentru a demonstra c?, de la o form? la alta, grani?ele sunt permeabile favorizând tranzi?ii ?i schimb?ri. Ast?zi este moda proz?rii ?i a prozaiz?rii versului: eu am mai degrab? tendin?a de a poetiza proza. Important este s? dai cuvântului un ritm: de a-i da un accent sensibil, protejând totu?i t?cerile. ?i aceast? întreprindere nu are acelea?i mijloace în versuri ?i în proz?; îmi place mult s? trec de la una la alta. Lucrez acum la o carte de versuri destul de diferite de cele din Issu de l’oubli. Dar de fiecare dat? inten?ia unui sens ?i viziunea unei lumi sunt cele care caut? s? prind? consisten?? de-a lungul unei forme specifice: aceasta se impune la mine, nu mai sunt eu cel care alege.
Revista „Pretext”: În volumul Materia-emo?ie a?i demonstrat cum emo?ia în paroxismul s?u poate duce la „confuzia dintre subiect ?i obiect”. Pe când în Haosmos poetul devine descriptor. Cum vede?i rela?ia dintre descriere ?i emo?ie, dintre obiectivitate ?i lirism?
Michel Collot: Termenul de descriere m? deranjeaz? pu?in deoarece este legat în con?tiin?a literar? de idealul naturalist de reproducere integral? ?i obiectiv? a unei realit??i exterioare subiectului. Termenul de „a evoca” mai degrab? îmi convine pentru c? el face s? se aud? componenta subiectiv? a oric?rei apropieri poetice de real, de asemenea eviden?iaz? rolul ce revine imagina?iei ?i vocii întrucât ele fac vizibil? poezia. Atunci când m? îndrept spre un obiect sau spre un loc o fac mai pu?in pentru a-l restitui prin el însu?i, ci mai degrab? pentru a evoca întâlnirea cu el, circumstan?ele întâlnite în momentul dat, impresiile ?i emo?iile pe care le tr?ie?te, orizontul pe care mi-l deschide. Dac? descriu efectiv câteva aspecte ale sale, o fac pentru a încerca s? dau form? unui afect, ?i doar pe acele care mi se par a fi caracteristice, capabile s? exprime ?i s? incite. Atunci când scriu „Curaj orgolios, prin geam deodat? ne inund? lumina” este pentru a încerca s? fixez impresia de verticalitate, de transparen?? ?i de luminozitate care m-a st?pânit într-o zi intrând în Galeria Vittorio Emanuele la Milano. La ie?irea din metrou ?i din Pia?a Domului, pe atunci în plin? construc?ie, m? descoperisem
într-un microcosmos urban a c?rui armonie m-a transpus dintr-odat? într-o stare nea?teptat? de încântare în fa?a c?reia nu aveam vreun argument. Aceast? ciudat? emo?ie era intim legat? de fizionomia locurilor, de atmosfer?, de configurare, de arhitectur? ?i chiar de materialele din care era construit? (pia?a). Doar descriind toate acestea puteam s? le simt rezonan?a interioar?. Descrierea poate fi liric? – a?a cum este la Zolà, de pild?.
Revista „Pretext”: Într-o oarecare m?sur? Materia-emo?ie poate p?rea o tentativ? de a dep??i disputa dintre literalitate ?i neo-lirism. Crede?i c? aceasta este o fals? dezbatere ?i cum v? situa?i raportându-v? la aceste dou? curente?
Michel Collot: Scriitura poetic? angajeaz? un subiect, o lume ?i un limbaj care interac?ioneaz? în alchimia verbului. Orice practic? sau teorie care privilegiaz? unul dintre termenii acestei rela?ii complexe excluzându-i pe ceilal?i risc? s? s?r?ceasc? poezia, s? o priveze de una dintre dimensiunile ei constitutive. Literalismul tinde s? disocieze travaliul asupra limbii ca expresie a sinelui ?i ca experien?? în lume. Neo-lirismul a avut meritul de a-i fi redat subiectului un loc al lui, excesiv uneori mai ales în ceea ce prive?te tendin?a de a inunda poemul cu confesiuni autobiografice sau cu efuziuni sentimentale. Detractorii
neo-lirismului au avut teren prielnic pentru a-i repro?a subiectivismul ?i idealismul în numele unui obiectivism ?i materialism lingvistic. Aceast? disput? îmi pare s? conduc? spre separ?ri sterile, mo?tenite din tradi?ia noastr? poetic? ?i filosofic?, între subiect ?i obiect, liter? ?i sens, materie ?i spirit. Experien?a poetic? ne invit?, dimpotriv?, s? dep??im aceste fragment?ri artificiale. Ceea ce propun în Materia-emo?ie este de a redefini lirismul nu ca expresie a unui sentiment interior, ci crea?ie a unei noi emo?ii care nu prinde contur decât prin materia lumii ?i a cuvintelor. M? înscriu astfel în prelungirea eforturilor f?cute pe parcursul unui întreg secol pentru a promova „lirismul obiectiv” (J. Romains), un „lirism al realit??ii” (Reverdy), sau ul „lirism al materiei” (Marinetti, dar ?i Ponge). Cel mai important, dar ?i cel mai dificil de gândit ?i de a?ezat între coper?ile unei lucr?ri este tocmai aceast? alian?? a termenilor în aparen?? antinomici. Munca asupra literei, de exemplu, nu se opune lirismului. În tentativa mea de a exprima ceea ce am sim?it în Galeria Vittorio Emanuele am în?eles repede c? rezonan?ele acestui spa?iu erau inseparabile nu doar prin topografia lui, ci mai ales prin toponimie. Mai ales cuvântul „galeria” mi-a atras aten?ia, perfect? anagram? a lui „allegria”. L-am luat deci ca titlu ?i am lucrat totodat? asupra referentului ?i asupra semnifican?ilor. Aceasta înseamn? s? las s? rezoneze în mine ?i în text aceste sonorit??i prin care am putut
s?-mi exprim bucuria ?i s?-i dau cuvântului o nou? rezonan??: aceea a cuvintelor din poemul meu.
Reviata „Pretext”: În Chaosmos face?i apel la concret ?i, denun?ând denaturarea peisajului, încerca?i s? reanima?i conota?ia. Trebuie s? se vad? aici o neîncredere privind abstractizarea, atât în pictur?, cât ?i în poezie?
Michel Collot: Punând accent pe materialul verbal sau pictural, o întreag? tendin?? a artei ?i literaturii moderne ajunge, în mod paradoxal, s? concedieze materialitatea lumii în favoarea unei abstractiz?ri care î?i arat? ast?zi limitele. Este adev?rat totu?i c? emanciparea vis-à-vis de constrângerile mimesisului a permis nu numai s? fie descoperite resursele materiei înse?i, dar ?i de a exprima aspecte ale lumii ?i ale eu-lui care scap? reprezent?rii: exist? o abstractizare liric? ?i un peisagism abstract, de exemplu, care spune ochilor mei despre om ?i lume mai mult decât arta clasic? a peisajului sau a portretului ?i care este inaccesibil? con?tiin?ei ?i cunoa?terii. Pictorii pe care îi evoc în ultima sec?iune din Chaosmos sunt pentru majoritatea combatan?ilor cumva abstrac?i, ?i tocmai datorit? interesului important pe care îl acord? materiei pictura lor ei evoc? puternic pentru mine un aspect sau altul al lumii: m? fac s? tr?iesc o aventur?, atât fizic? cât ?i spiritual?, încât am îndr?znit s? formulez în leg?tur? cu picturile lor aceste câteva proze. Dar când cercetarea formal? se continu? la nesfâr?it pentru ea îns??i risc? s? piard? din vedere scopul ?i s? devin? un simplu joc. Aceast? metod? se supraliciteaz? – în minimalism, sofisticare sau derizoriu – pe m?sur? ce semnifica?ia se diminueaz? din ce în ce pân? în punctul în care devine o pur? autoreferen?ialitate: „acesta este un poem” sau „aceasta este o oper? de art?”. Mi se pare c? golindu-se astfel de orice con?inut, limbajul, plastic sau verbal, se s?r?ce?te pe sine însu?i. Marile inova?ii formaliste sunt înso?ite de o nou? viziune asupra lumii. Cu siguran??, aceast? viziune nu ar ?ti ast?zi s? se traduc? printr-o revenire pur ?i simplu la figura?ie, în sensul obi?nuit al termenului. Ea trebuie s? înfrunte examenul unei defigura?ii, care prive?te de asemenea subiectul însu?i, mai pu?in susceptibil de a afirma o identitate decât de a interoga o intim? alteritate. Dar s? nu uit?m c? orice figur? ?â?ne?te dintr-un fond care simultan îl mobilizeaz? ?i-l deprim?. A?a se întâmpl? ?i cu peisajul care este închipuit mult prea adesea ca o imagine a lumii în?elepte ?i stabile; îns? experien?a peisajului, a?a cum o în?eleg eu, ?i a?a cum o analizeaz? filosofi precum Erwin Straus sau Henri Maldiney, comport? un fel de vertij ?i de deposedare fa?? de infinitatea universului. ?i dac? am insistat mult pe orizont, este pentru c? acesta rezum? ambiguitatea oric?rui peisaj: delimiteaz? un ansamblu vizibil ?i organizat, dar marcheaz? de asemenea pragul unui spa?iu invizibil ?i insesizabil. A lega poemul de un orizont înseamn? a c?uta de a restabili cu lumea o leg?tur? care nu ar putea fi mimetic? deoarece include distan?a care le separ?. Aceasta înseamn? s? fii mult în apropierea inaccesibilului.
Revista „Pretext”: „Când vom ?ti s? menaj?m, în noi ?i în jurul nostru, spa?iul necesar pentru a-l primi pe cel?lalt, ?i str?in? S? primim în vie?ile noastre vidul, f?r? a ne gr?bi s?-l umplem?” v? întreba?i în Chaosmos. Îl prezenta?i de asemenea pe cel?lalt ca ?i cum ar deschide orizontul. Aceasta vrea s? însemne c? atribui?i poetului un rol etic?
Michel Collot: Refuzul unui limbaj autosuficient, pliat pe sine însu?i, dorin?a de a a?eza poemul pe un orizont care îl debordeaz? r?spund preocup?rii de a nu r?mâne prizonierul unei logici de identitate, de a te deschide în fa?a alterit??ii. Este un gest „poetic”, pentru a folosi expresia lui Michel Deguy, în dublul sens al cuvântului ethos: manier? de a locui în lume ?i de a tr?i împreun?. Poe?ii nu au avut decât o mare tendin?? de a-?i cultiva unicitatea, pân? în punctul de a se închide într-un idiom, într-un „idios cosmos”. Îndep?rtarea este astfel a?ezat? între experimentarea poetic? ?i o literatur? de mas? care creeaz? publicului o imagine convenabil? ?i de complezen??. Trebuie cultivate limba ?i experien?a comune, pentru a le transforma, dac? nu vrem s? le l?s?m prad? unei deculturaliz?ri masive. Nu este vorba aici despre faptul c? poetul va livra publicului un mesaj sau o lec?ie de moral?. Este vorba despre faptul de a spune ceva în maniera sa personal? ?i de a da de în?eles, întrucât poezia este purt?toarea unei arte de a tr?i. Logicii cumulative care precede din ce în ce mai mult depozitarea ?i circula?ia informa?iilor, poezia îi opune, de exemplu, spa?iile albe, contururile albe, t?cerile sale, care protejeaz? un spa?iu poten?ial în care altcineva va putea g?si loc s?-?i desf??oare libertatea de a citi. Într-o societate care tinde s? izoleze indivizii ?i într-o lume care exacerbeaz? agresiv diferen?ele sau tr?s?turile caracteristice asimilându-le, poezia restaureaz? sensul rela?iei. Metafora ne înva?? c? un cuvânt î?i dore?te s? spun? un lucru ?i s? semnifice un altul, totodat? diferit ?i asem?n?tor. Peisajul ofer? o vedere de ansamblu care pune în rela?ie apropierea ?i dep?rtarea, cerul ?i p?mântul, omul ?i natura: un punct de vedere personal asupra unei lumi comune. L?sând s? joace libere diferen?ele pe fondul unei referen?ialit??i împ?r?ite, poezia propune un mod de a comunica bazat pe un schimb între individualit??i, ?i nu pe ignorarea acestora. Eficien?a expresiei creeaz? condi?iile unui corect raport cu cel?lalt.
Propos recueillis par Chantal Colomb. Michel Collot a répondu à cet entretien par écrit.
(Opinii culese de Chantal Colomb. Michel Collot a r?spuns în scris acestui interviu)