Cea mai important? / puternic? ?i autentic? voce liric?, din 1981 încoace, în spa?iul spiritual francofon, este a poetei Claudine Bertrand (n. 4 iulie 1948, Montréal-Canada), licen?iat? a Facult??ii de Litere de la Universitatea din Montréal-Quebec, creatoarea unei opere poetice impresionante, a c?rei corol? se alc?tuie?te din volumele: Idol r?t?citor (1983), Ultima femeie (1991), O mân? contra delirului (1995), C?ut?toarea de imagini (1995), Liturghia trupului (1998), C?derea zilei (1999), B?rbat de lini?te (2000), Temni?a (2001), Ce nu pot gr?i cuvintele (2001), Poeme în floare (2001), Gr?dina vertijurilor (2002), La cerul deschis (2002), C?derea vocalelor (2005), Pietre s?lbatice (2005) etc., întemeietoarea / fondatoarea revistei de cultur?, Arcade (din 1981 ?i pân? în 2005), finalist? a Marelui Premiu al Festivalului Interna?ional de Poezie (pentru volumul de versuri, O mân? împotriva delirului, în 1996), finalist? a Marelui Premiu al Consiliului Artelor Comunit??ii Or??ene?ti a Montrealului (în 1996, cu ocazia celei de-a 15-a anivers?ri a revistei Arcade), de?in?toarea Premiului Femme de Mérite (în 1997, la sec?iunea Art? ?i cultur?), a Medaliei de Aur pentru merite culturale, decernat? de c?tre Renaissance Française (în 1997), a Premiului Uniunii Scriitorilor din Canada (sec?iunea Poezie, pentru volumele de versuri Amant? de interior ?i Sfântul munte, în 1997), a Premiului Tristan Tzara (pentru volumul de poeme, Corpul din ?east?, în 2001), a Premiului Interna?ional Saint-Denys-Garneau (în 2002) etc. Din 2006, Claudine Bertrand fondeaz? ?i conduce Mouvances („Dependen?e” / „Orbite”), o nou? revist? de art? / literatur?, «ce ia form? Cyber-Terestr? pentru a face s? nunteasc? Prim?vara Poe?ilor», o revist? virtual? cu un foarte interesant articol-program, de unde spicuim: sacra «misiune de a rezista fenomenului de anemiere a literaturii, de a produce o bre?? în câmpia ruginit? a imaginarului»; «în fa?a cvasi-absen?ei scriitorilor în mass-media ?i reculului literaturii în profitul unei culturi de divertisment adesea redus? la telerealitatea banalizant?, s? afirme / impun? o util? expresie modern?, electronic?, universal?, pentru a reda scriitorilor locul le li se cuvine; Mouvances („Dependen?e”) define?te un spa?iu pe Internet spre a asigura o prezen?? continu? ?i suveran? ecriturii creatoare; Mouvances („Dependen?e”): o arie de interven?ie pentru rezisten?a la utilitaristul discurs ?i, astfel, s? se opun? poncifelor / ?abloanelor, gestionarilor oportuni?ti ai culturii prea adesea întoars? la coeficientu-i cel mai elementar, al rentabilit??ii; Mouvances („Dependen?e”) - pentru a rezista dictatelor propagandi?tilor unei culturi alimentare ?i nivelatoare…» (www. Mouvances. ca, nr. 1 – 2 / 2006).
Noutatea poeziei publicate de Claudine Bertrand const? în arta de a intra / ie?i din paradox spre a surprinde „fisura” / „fanta” dintre jum?t??ile fiin?ei lirice, fiin?? ce pare anterioar? Androginului, ca s? se re-elanseze în „holo-poem”, prin extraordinara capacitate a descoperirii / alegerii ?i rostuirii liremelor în spa?iile inefabile ale Logosului, pentru ca la „momentul-eclat” al textului, s? roteasc? labirintul vocalelor ?i „s? rosteasc?” simbolul, ori (mai rar) starea absolutei libert??i a Eului, a acelui Eu f?r? corsete, un Eu „decorticat”, f?r? blindajul „normelor”, întrucât, în ultim? instan?? ?i mai la vale de „limbajul” corpurilor, epidermelor, suprafe?elor, «cel ce iube?te n-are decât o dorin??: / s? violeze regulile eului» (infra), în anotimpul de hibernare a neuronilor de aur, sau de argint. Claudine Bertrand înainteaz? printre principiile unei noi estetici, veridica estetic? a paradoxismului, îns? nu ajunge la Necuvânt (Non-Logos / Non-Verbe), poate, pentru c? nu se ive?te dinspre reac?iile moderniste la „stalinismul cultural” („re?edin?a”, mai mult ca sigur, a Fant-Omului, a Omului-Fant? – cf. Nichita St?nescu, 11 elegii, 1966), ca reprezentan?ii genera?iei dacoromâne / valahe St?nescu-Sorescu, ci pentru c? vine dinspre Tristan Tzara (cf. Cl. Bertrand, Sur Tristan Tzara – în Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara, vol. III – IV / no. 5 – 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distan?? fa?? de «anemierea literaturii» ?i fa?? de „câmpia ruginit? a imaginarului” (cf. Mouvances, articolul-program), ceea ce reverbereaz? (în „capitalismul s?lbatic” ?i-n „democra?ia junglei”), de fapt, un alt soi de ?abloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist. Claudine Bertrand descoper? „polidimensionalitatea” limbii / limbajului – «Limb?-criminal / care zgâl?âie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limb?-crucificatoare / Limb?-dâre-de-cerneal? / Limb?-pe-hârtie…») -, desigur, ?i dintre limitele tragice ale existen?ialismului sartrean, cu pentrusinele ?i însinele; nu descoper? Omul-Fant? înzestrat cu Necuvânt (Non-Logos / Non-Verb) ca Nichita St?nescu, ci Claudine Bertrand descoper? rudele Omului-Fant?, ce se cheam? L’Ailleurs en soi („Altundevi?ii însinelui”): «Femeie-potop / tu fr?mân?i / p?mântul-mum? / în ritmul corpului t?u // … // Dumnezeu într-acela?i corp / sufl? armele-i // … // Cum nu-?i crap? ochii // Ca s? vezi ceea ce nimeni nu vede // Corp în?estuit / corp vertical // … // Cine-?i locuie?te ochii – / zice amantul negru» – în Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara, vol. III – IV / no. 5 – 12, 2005, p. 276; ?i, respectiv, în vol. V – VI / nr. 13 – 20, 2006, p. 97).
Ion PACHIA-TATOMIRESCU
