Ioan Cârssia: “Un promontoriu al poeziei relevat de Jean-Paul Mestas în oceanul cosmic”

Recenta antologie a lui Jean-Paul Mestas, Popoare ?i poeme (Povos e Poemas / Peuples et Poèmes*) se constituie într-o luminoas? „izobar?” a lirismului planetar din secolul al XX-lea – deoarece majoritatea poe?ilor ale?i din cele o sut? de ??ri sunt n?scu?i între anii 1901 ?i 1970, a?adar trei genera?ii relevându-se – gra?ie marelui poet francez, antologator ?i tâlm?citor din francez? în portughez? – în acest „ultim” promontoriu liric din oceanul cosmic ?i, totodat?, din „priveli?tea” Fiin?ei / Logosului. Exceptând Antarctida (deoarece limba pinguinilor nu se bucur? de circuitul planetar al limbii englezilor ?i distin?ii „chelneri” de la polul sud înc? nu ?tiu s? foloseasc? pixurile ?i hârtia infinitei z?pezi întru poezie, mul?umindu-se doar s? aplaude din aripioare în fa?a viscolelor, ori la vreun concert dat de sloiuri, de ghe?ari), desigur, toate celelalte continente sunt bine reprezentate: Africa (Léopold Sédar Senghor – din Senegal, Flavien Ranaivo – din Madagascar, Mohamed Echiki – din Maroc, Ahmed Rassim ?i Jeanne Arcache – din Egipt ?. a. / etc.), America (André Roy – din Canada, Kary Brooks – din Statele Unite, Maria Vargas – din Mexic, Oscar Florez Tamara – din Columbia, Lourdes Sarmento ?i Alice Spindola – din Brazilia, Danilo Sanchez Lihon ?i Esther Castañeda – din Peru, Jorge Eduardo Clemente – din Argentina ?. a. / etc.), Asia (Miyuki Endo ?i Mokuo Nagayama – din Japonia, Tu Ching-Yi ?i Liu Zhan-Qiu – din China, Goon Fatt Chee – din Malaezia, Willow Macky – din Noua Zeeland?, Acep Zamzan Noor – din Indonezia, Pradeep S. Rana – din Nepal, Krishna Srivinas – din India, Forough Farrokhzad – din Iran, Cahid Kulebi – din Turcia ?. a. / etc.), Australia (Joy Beaudette Cripps ?i Geoffrey C. Parsons) ?i Europa (Evgheni Evtu?enko – din Rusia, Rodica Dr?ghincescu, Manolita Dragomir-Filimonescu, Dan Ion Nasta ?i Ion Pachia Tatomirescu – din România, Günter Ulmann – din Germania, Edith Södergran – din Suedia, Stella Browning – din Anglia, Jean-Louis Bernard, Henri Bernier, Dominique Charpy – din Fran?a, Matilde Albert Robatto ?i Nemesio Sanchez – din Spania, Maria Azenha, Miguel Barbosa, Amedeo Valente Rodrigues, Candido da Velha – din Portugalia ?. a. / etc.). Dup? cum suntem încredin?a?i de Jean-Paul Mestas în cuvântul înainte, Desafiando o desespero dos séculos… / Défiant le désespoir des siècles… (B?nuind disperarea secolelor…) «poezia particip? activ la resurgen?a sursei de Lumin? ?i de În?elegere, pentru care o antologie (un florilegiu) vine mai curând s? schi?eze – f?r? a priori – o traiectorie b?nuind disperarea veacurilor. De pe un asemenea promontoriu, unii vor evalua: fie faptul de-a remarca peisaje care nu-?i disimuleaz? contrastele; fie de-a auzi voci care nu dezarmeaz? emo?ia; fie de-a garanta cuvinte ?i culori care nu tr?deaz? frumuse?ea ?i nici nu eludeaz? realul. De aici ajunge-vor în portul memoriei balafongii, melopeile, piroagele Africii; de aici antinomiile, b?t?ile de inim? ?i turbulen?ele Americilor; de aici brumele / ce?urile, hoin?relile / migra?iile, suspinele Asiei; de aici efuziunile, fl?c?rile, pauzele Europei; de aici contratimpii, nostalgiile, vigorile Oceaniei. ?i se poate imagina de-aici c? destinul garanteaz? un asemenea compendiu. O sut? de popoare, dou? sute de poeme, prin care se contureaz? / configureaz?, f?r? îndoial?, aceast? spiral? desenat?, asociind într-un acela?i zbor timp, oameni, infatigabila speran??». Avându-se în vedere prezent?rile f?cute poe?ilor români, îndeosebi, cea f?cut? lui Ion Pachia Tatomirescu, n?scut în 1947 (unde se eviden?iaz? c? «anul na?terii sale este bogat în talente care tensioneaz? similare orizonturi ?i luminiscen?e: Dumitru M. Ion, Dinu Fl?mând, Ioana Ieronim, Ion Mircea, Adrian Popescu ?i Dan Verona; profilul lui Ion Pachia Tatomirescu se distinge printr-o mai bogat? investiga?ie a curcubeului vie?ii»), Jean-Paul Mestas (n. 15 noiembrie 1925), poetul ?i totodat? profesorul de istoria poeziei române?ti de la Sorbona (Universitatea Paris IV), indiscutabil, se dovede?te un profund cunosc?tor al realit??ilor / reliefurilor noastre lirice de „ultim? genera?ie”. Pentru relevarea admirabilei fidelit??i a tâlm?cirilor lui Jean-Paul Mestas – din român? / francez? în portughez?, reproducem mai jos Balada sufletului între aripi de Ion Pachia Tatomirescu (o poem? din 7 iunie 1977, publicat? mai întâi în volumul Zoria, Bucure?ti, Editura Cartea Româneasc?, 1980, p. 77, ?i în antologia Povos e Poemas / Peuples et Poèmes, la paginile 510 ?i 511):

Balada sufletului între aripi

Pe-o creang? de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creang? de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creang? de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creang? de pin,
caut în destin.
Pe-o creang? de ap?,
sufletul îmi scap?
?i-alerg dup? el
tras printr-un inel
pân? ilumin?
fructul din gr?din?,
curcubeu-n um?r,
soarele-ntr-un num?r,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n alt? clip?,
arip?-n arip?,
corul într-un nor,
zborul într-alt zbor,
soboru-n sobor,
vina-n alt? vin?:
lumin?, lumin? …!

Ballade de l’âme entre les ailes

Sur une branche de noisetier,
je pose mon âme;
sur une branche en os,
je couds mon âme;
sur une branche de sapin,
je fouille dans le destin …
Sur une branche d’eau,
mon âme m’échappe
et je cours après elle
attiré par un anneau
jusqu’à illuminer
le fruit dans le jardin,
l’Arc-en-Ciel dans l’épaule,
le Soleil dans un nombre,
le temps qui mûrit
parmi les sots,
l’instant dans un autre instant,
l’aile dans l’aile,
le chœur dans un nuage,
l’envol dans un autre envol,
l’assemblée dans le synode,
la Faute dans une autre Faute:
Lumière, Lumière… !

Balada da alma

Sobre um ramo de aveleira
ponho a minha alma
sobre um ramo em osso
coso a minha alma
sobre um ramo de abeto
vasculho no destino…
Sobre um ramo de água
minha alma foge
e corro atrás dela
atraido por um anel
até iluminar
o fruto no jardim
o Arco-Iris no ombro
o Sol número
o tempo que amadurece
entre os idiotas
o instante num outro instante
asas em asas
o coro numa nuvem
o voo num outro voo
a assembleia no sinodo
a Falta numa outra Falta:
Luz, Luz…!

De o „aureol?” similar? se bucur? ?i poemul Manolitei Dragomir-Filimonescu:
Un col? de bucurie

Cuvântul îmi str?punge
Gura gata invadat?
De puteri misterioase
?i strig c?tre nebunia
Unui întreg P?mânt incendiat
?i-mi spintec lumina
Tem?toare ?i nehot?rât?
Care nu reflect? decât cioburile
Unei Lumi cople?ite

Bucuria î?i face gr?din?
În orice col? al
Universului ?i nu apreciez
?ansele fiec?rui om care
Poate s?-?i ascund?
Inima r?mânând mai sensibil
?i mai degrab? deschis
Unei calamit??i mereu
Posibile.

Un coin de bonheur

C’est la parole qui perce
Ma Bouche envahie
De pouvoirs mystérieux
Et je crie vers la folie
De toute une Terre incendiée
Et je tranche ma lumière
Peureuse et indécise qui
Ne reflète que le débris
D’un Monde comblé.

La joie se fait jardin
Dans n’importe quel coin
De l’Univers et je n’apprécie pas
Les Chances de chaque homme qui peut
Se cacher le coeur demeurant
Plus sensible et plutôt ouvert
A une calamité toujours
Possible.

Un cantinho de felicidade

E a palavra que atravessa
A minha Boca toda invadida
De poderes misteriosos
E grito para a loucura
De toda una Terra incendiada
E corto a minha luz
Medrosa e indecisa que
Nao reflecte senao os cacos
Dum Mundo entulhado

A alegria faz-se jardim
Nao importa em que canto
Do Universo e nao aprecio
As possibilidades de cada homen que pode
Esconder o coraçao ficando
Mais Sensivel e mais aberto
A uma calamidade sempre
Possivel.
_________
* Jean Paul Mestas, Povos e Poemas / Peuples et Poèmes, Lisboa, Universitária Editora, 2003, 630 pagini (233 x 167).