În urm? cu câ?iva ani, am întâlnit la „Zilele Poesis“ ce se desf??oar? la Satu Mare an de an, un personaj ie?it din tiparele participan?ilor la manifestarile sus-amintite. Din curiozitate m-am înteresat despre acel personaj în jurul c?ruia roiau curio?ii. Dup? mai multe investiga?ii am aflat ca cel în cauz? e George Elliott Clarke, poet, venit din îndep?rtata Canad?. Timpul a f?cut ca acele clipe s? le dau uit?rii, pân? acum într-o zi când sunt anun?at prin e-mail de poeta ?i traduc?toare Flavia Cosma, stabilit? de ani buni în ?inuturile Canadei c? face o vizit? „pe acas?”, înso?it? de acel personaj atipic pentru noi românii; George Elliott Clarke, c?ruia i-a tradus o carte în limba român?: „Poeme Incendiare”, editat? la prestigioasa editur? or?dean? „Cogito”, Oradea, 2006, p?storit? de conferen?iarul Ioan ?epelea.
Avându-l pentru a doua oar? în fa??, ascultându-l, gândul m-a dus la una din „fericirile“ în care la un prim impuls l-am încadrat: „Ferici?i cei blânzi, c? aceia vor mo?teni p?mântul“ ?i George Elliott Clarke, are bucuria de a cutreera p?mântul, datorit? operei sale duce prin lume mesajul Mântuitorului: „N-am venit s? stric Legea, ci s? o împlinesc“ (Matei 5, 17)
Prezenta carte cuprinde; „poeme incendiare“ ale crea?iei lui G. E. Clarke, ap?rute în volumele: „Execution poems“ (2001), „Gold Indigoes“ (2000), „Blue“ (2001), ?i „Illuminated Verses“ (2005), însotite de o ampl? prefa?? semnat? de Omul de aleas? cultur?, confere?iarul Ioan ?epelea, ?i o t?lm?cire,>>>>> Aurel Pop