Health and Finance

Se n??tea, acum 100 ?i ceva de ani, în Statele Unite, un copil care avea s? devin? un atlet al cuvântului: Ernest Hemingway. N-a avut parte de o copil?rie lini?tit?; dovad? ?i faptul c? a fost combatant în primul r?zboi mondial; ecoul experien?ei de atunci fiind romanul „Adio, arme!“. Era, de fapt, congener cu ilu?trii Camil Petrescu, Perpessicius, C?linescu (ace?tia ?tiau de Hem’, ?i, uneori, au scris despre el).
Aventuros din fire, Hem’ vine, în calitate de corespondent de r?zboi, în Europa; avea în jur de 20 de ani. În competi?ie cu al?ii, viitori mari romancieri americani (precum Scott Fitzgerald, John Dospassos, William Faulkner etc), Hem’ se impune prin tenacitate; avea, de altfel, ?i dimensiunile unui boxer; a ?i practicat, de fapt, acest sport. N?zuia s?-i bat?, la modul propriu, cu pumnii, pe marii s?i contemporani de care am amintit. Nu s-a întâmplat a?a. Mult-mai-talentatul Scott Fitzgerald (dup? cum consider? exege?ii de peste Ocean) a avut fericirea (sau nefericirea?) de a o cunoa?te pe Zelda ?i de a face pasiune pentru ea; o pasiune damnat?. Hem’ s-a însurat, ?i el, a f?cut copii, a divor?at, s-a însurat din nou ?i chiar a treia oar?. A fost, peste ani, din nou, în Europa, în Spania r?zboiului civil. Dup? r?zboi ?i-a luat o vil? în Cuba (era pe atunci colonie spaniol?; avea el, ce avea, Hem’, cu los gitanos). Acolo, în Cuba, avea obiceiul ca, diminea?a, s? g?seasc? la piciorul sc?rii de etaj, lâng? ma?ina de scris, în care se afla o coal? alb? ce avea s? fie scris?, un pahar americ?nesc cu wisky. Hem’ se conforma, scriindu-?i pagina pe ziua aceea, bându-?i wisky-ul, mâncând, dup? care, cu statura lui impun?toare, î?i punea p?l?ria de soare pe cap, î?i lua pu?ca de vân?toare, ?i se aventura în culturile de trestie de zah?r, convins c? va împu?ca un leu. N-a împu?cat nici un leu. În timpul acesta el lucra mental la c?r?ile ce urmau s? apar?. A ?i fost>>>>>>> Doina Dr?gu?