Suzanne Dracius (Martinica): „Clorofiliana Crea?ie“
Lui Jean-Benoît, mieros
Nu degeaba oamenii de treab? din public (nu spun vulgum pecus) au un adev?rat cult pentru casele scriitorilor. C?ci scriitorul însu?i este strâns legat de ele.
Un Mecena a oferit în dar lui Strindberg un conac cu gr?din?, pa?nic loc de odihn?, pe care mi-l închipui asem?n?tor cu casa copil?riei mele ?i cu casa mea din Fran?a, ambele ascunse în apropierea unei mân?stiri, astfel încât pa?nicele m?icu?e îmi sunt cele mai apropiate ?i lini?tite vecine, ca ?i cu casa mea natal? din Port-de-France, cas? natal? de-adev?ratelea, în care am v?zut lumina zilei, în mâinile unei moa?e b?rb??oi, c?reia îi datorez întreaga mea recuno?tin?? pentru frumuse?ea buricului meu: îi datorez norocul de a fi sc?pat de modelul dizgra?ios în form? de tirbu?on proeminent, asem?n?tor cu un cap?t de caltabo?, care urâ?e?te, – vai! – burta multor compatrio?i. Cer iertare pentru acest scurt acces de învârtire în jurul buricului, dar nu pot s? nu profit de aceast? solemn? întâmplare pentru a aduce mul?umiri acelui estet b?rbat-femeie, precum ?i bunului doctor P-F (nu chiar atât de cumsecade de altfel, c?ci era sexist ?i supersti?ios, care trebuia s?-mi fie na?, dar a renun?at v?zând c? m-am n?scut fat?: cic? poart? ghinion, la o prim? n??ire; trebuie s? fii mai întâi na?ul unui mic mascul, a zis în esen?? tipul, v?r de al mamei). Brava cum?tr? ?i presupusul cum?tru sosiser? în grab? amândoi s? m? ajute s? m? nasc la domiciliu, în str?fundul cartierului Terres-Sainville, pe strada>>>>> Suzanne Dracius
