Health and Finance

Cea mai important? / puternic? ?i autentic? voce liric?, din 1981 încoace, în spa?iul spiritual francofon, este a poetei Claudine Bertrand (n. 4 iulie 1948, Montréal-Canada), licen?iat? a Facult??ii de Litere de la Universitatea din Montréal-Quebec, creatoarea unei opere poetice impresionante, a c?rei corol? se alc?tuie?te din volumele: Idol r?t?citor (1983), Ultima femeie (1991), O mân? contra delirului (1995), C?ut?toarea de imagini (1995), Liturghia trupului (1998), C?derea zilei (1999), B?rbat de lini?te (2000), Temni?a (2001), Ce nu pot gr?i cuvintele (2001), Poeme în floare (2001), Gr?dina vertijurilor (2002), La cerul deschis (2002), C?derea vocalelor (2005), Pietre s?lbatice (2005) etc., întemeietoarea / fondatoarea revistei de cultur?, Arcade (din 1981 ?i pân? în 2005), finalist? a Marelui Premiu al Festivalului Interna?ional de Poezie (pentru volumul de versuri, O mân? împotriva delirului, în 1996), finalist? a Marelui Premiu al Consiliului Artelor Comunit??ii Or??ene?ti a Montrealului (în 1996, cu ocazia celei de-a 15-a anivers?ri a revistei Arcade), de?in?toarea Premiului Femme de Mérite (în 1997, la sec?iunea Art? ?i cultur?), a Medaliei de Aur pentru merite culturale, decernat? de c?tre Renaissance Française (în 1997), a Premiului Uniunii Scriitorilor din Canada (sec?iunea Poezie, pentru volumele de versuri Amant? de interior ?i Sfântul munte, în 1997), a Premiului Tristan Tzara (pentru volumul de poeme, Corpul din ?east?, în 2001), a Premiului Interna?ional Saint-Denys-Garneau (în 2002) etc. Din 2006, Claudine Bertrand fondeaz? ?i conduce Mouvances („Dependen?e” / „Orbite”), o nou? revist? de art? / literatur?, «ce ia form? Cyber-Terestr? pentru a face s? nunteasc? Prim?vara Poe?ilor», o revist? virtual? cu un foarte interesant articol-program, de unde spicuim: sacra «misiune de a rezista fenomenului de anemiere a literaturii, de a produce o bre?? în câmpia ruginit? a imaginarului»; «în fa?a cvasi-absen?ei scriitorilor în mass-media ?i reculului literaturii în profitul unei culturi de divertisment adesea redus? la>>>>> Ion Pachia Tatomirescu

Via?a ?i opera lui Alexandr Soljeni?in a f?cut ca ?i mun?ii s? fie mai mândri de verticala lor, de nesupunerea moral? la mâr??viile cele mari sau m?runte ale omului. F?r? el domeniul spiritual al secolului XX ar fi mucezit, s-ar fi ?ubrezit, ar fi degradat în ridicol. Basarabia, la rândul ei, se poate considera munte din masivul Soljeni?in, fiindc? nu a stat cu mâinile în sân nici atunci când demonii comuni?ti au sacrificat sute de mii de români în Gulagul sovieiticfiindc?, prin cei mai buni oameni ai s?i a vorbit despre tragediile tranzi?iei de la totalitarism la democra?ie care l-a îngârbovit ?i aici pe om, la fel ca în Rusia.

Alexandr Soljeni?in a fost spiritul înalt ?i luminos al acestei lumi, devastat? de r?zboaie necru??toare, tehnologii apocaliptice ?i degrad?ri morale. Nu a t?cut mai ales dup? c?derea comunismului în URSS, de?i a fost aproape lipsit de dreptul de a-?i expune opiniile în ziare ?i pe le televiziuni (inclusiv la cele din a?a zisa lume liber?). Puternicii vremii a avut grij? ca anume Soljeni?in s? nu le vorbeasc? oamenilor despre ce se întâmpl? în Rusia ?i în lume dup? 1991, despre degradarea fiin?ei umane ca urmare a intoxic?rii ei cu cel mai atroce pragmatism din toat? istoria. El a murit în noaptea de 3 spre 4 iulie, la 89 de ani. A?tepta resemnat moartea. Zicea c? este mai bine s? moar? decât „s? înfrunte ?i la b?trâne?e comisarii de?ela?i ai corectitudinilor politice” care se fac a nu vedea ?i crimele bol?evicilor, ?i pe ale celor care devasteaz? Rusia dup? scoaterea comuni?tilor de la putere. Înainte de moarte a dat un interviu pentru un ziar german. În final jurnalistul i-a urat via?? lung?. Soljeni?in a r?spuns: „Ne nado!” („Nu trebuie!”). >>>>