O IPOTEZ? A „ORIGINISMULUI“ – Artur Silvestri: „Fabula c?ii singuratice“
C?tre sfîr?itul anului 2004, m-am gîndit s? adun mai multe cercet?ri alc?tuite cu mult? vreme în urm? ?i, astfel, s? constitui un fel de prolegomen? la ni?te posibile „elemente de istorie cultural? apocrif?”. Rostul acestei întreprinderi nu era acela de a completa cu înc? un titlu o bibliografie savant? care este suficient de reprezentativ? ci mai degrab? s? ar?t un mod de a vedea misterul supravie?uirii unor culturi care, într-o lume ce ar putea s? devin?, mîine, dezgust?tor de uniform?, afirm? înc? dreptul la diversitate, r?spunsul autohton, interoga?ia specific?. Prin natura preocup?rilor mele preponderente, era inevitabil s? expun aici „cazul românesc” dar, în acela?i timp, mi-am dat seama c? acesta ar putea deveni un model ?i un exemplu de metod? posibil? cînd se studiaz? orice cultur? din „Tiers-Monde”. Astfel încît, mutatis mutandi, aceste principii pot fi inteligibile ?i, poate, ajut? la constituirea unor solu?ii posibile deopotriv? la Bucure?ti, Montevideo, Tunis ori Delhi, adic? oriunde mecanismele evocate aici se reg?sesc în diferite propor?ii.
Studiile care formeaz? acea mic? sintez? de istorie cultural? au fost scrise ?i publicate între 1984 ?i 1989, în limba francez?, în România ?i descriu cîteva „ore astrale” de literatur? la Dun?rea de Jos („protoromânii”, „Rena?terea isihast?” a veacului XIV, „Brâncovenismul” literar ?i „începutul Reconquistei” profetice). Ele constituie fragmente dintr-o cercetare de dimensiuni mai mari, dar, în sine, au o anumit? autonomie ?i o existen?? de sine-st?t?toare. În dou? dintre cazuri sunt chiar primele (?i, deocamdat?, singurele) tentative de sintez? istoriografic? „de perioad? definit?” ?i au, în consecin??, calitatea de>>>>> Artur Silvestri
