IDEOLOGIILE „NOII ERE“ – Ionu? ?ene: „Reflec?ii critice. Pentru o istorie a istoriei“
Din nou, o stafie str?bate Europa. O teorem? sofisticat?, plin? de renun?are si hazard se construie?te în abstrac?iuni savante, de c?tre politicieni ?i filosofi la mod?. Era considerat? atot?tiutoare, piatra filosofal? a Noii Ere, chiar dac? subtil, cameleonic, îi este refuzat? evidenta necesita?ii. Este copilul avortat af evolu?ionismului ?i sociologiei sfâr?itului de secol XX. Societatea civila ideologizat? a devenit ra?iunea absolut?, calm?, hegelian? a noii istorii.
Înc? de la mijlocul secolului al XX-lea, din traumele acestui timp, a izvorât o nou? eschatologie atee a istoriei. Filosofi ai istoriei ca ?i Karl Popper, cu „Mizeria istoricismului“ sau Isaiah Berlin, cu „Necesitatea istoriei“ refuz? telosul în interpretarea istoriei.
Istoria devine o întâmplare rece, material?, secet? de interiorizare. În anul 1989 ia na?tere chiar „Sfâr?itul istoriei“, inventat de Francis Fukuyama.
Orice ideologie, dezbatere adev?rat?, interiorizare sau fr?mântare dispare cu victoria societ??ii civile ca ideologie.
Viziunea optimist? asupra istoriei s-a pl?m?dit în anii de dizident? a unor intelectuali izola?i de regimul comunist, ca Adam Michnik sau Vaclav Havel. Ateismul ?i eludarea solu?iei cre?tine de c?tre ace?tia a inversat negativ rolul individului în istorie. Havel, în „Power of the Powerless“, afirma: „Exist? o enclav? de indivizi – relativ independen?i, care îmbog??esc, insistent, treptat ?i f?r? s? atrag? aten?ia>>>>> Ionu? ?ene
