Health and Finance

Vei pune o zdrean?? pe tine
Pe mijloc legat? cu  sfoar?
De b?? te vei ?ine
S? fugi în p?dure, fecioar?.

Lâng?-un stog din costreiul uscat
Î?i va coase Rusalca beteal?
Ochi î?i va pune potcoave
înmuiate-n cerneal?.

Spune-I c? e?ti c?l?tor obosit
Departe de dureri omene?ti
Scoate-l ?i  pierde caftanul
Coboar? cu Rusalca-n pove?ti.

Se vor strânge rusalce cu flori
Sub armonic? vor încinge gopacul
Iar pe zare, coco?i domnitori
Vor trezi din triste?i ?i copacul.

R?t?cind vei prinde putere
cântec din fluier cântând
b?trâne cocârjate-n durere
Se vor închina rând pe rând
Satul niciodat? nu piere.
29 MARTIE 1915

#
Peni?a nu-I poveste
în ea r?sun? zvon
Cerneala sluje?te
P?durii s? scrie canon.

Mamelor sfinte
Divin a?ternut
Iubirii din zare
cuvânt de-nceput
Iubire cuminte
?i f?r? cuvinte.

Mai rece decât copca din ghea??
a?tep?i o gale?? zi
Porumbei cu ciocuri de cea??
Lumina ochilor t?i ?i iertarea
Vor ciuguli.
1916

#
Spre amintire lui Mi?a Mura?ev

Lacuri, albastr? lucire
Vânt u?urel dând de ?tire
afl?, prieten al meu
c? sunt verdele nisip
Pe cerul nim?nui.

în chipuri am fost, am tr?it
Din lume zorit.
TU ca prim?var?-n dumbrav?
Bei zilele albe , z?bav?.

?tiu c? iube?ti, ?tiu
Suflete blânde-n pustiu
Prea pu?ini la poarta raiului
Cu semnul otr?vit al p?mântului

Vai, ve?nic? dep?rtare în fa??
Drum gânditor , f?r? via??
Peste dealuri loca?
Se întinde în fa?? s?la?
Cimitir cu noroi
Cimitirul cu cea??
Din noi.
15 martie 1916

#

Dragule Mi?ca, prieten al meu,
Tu e?ti viscol, eu tac în sfâr?it
Sub strea?ina at lini?tit?
p?streaz? iubirea mea nerostit?.
15 martie 1915

#
Ascult?, inim? p?gân?,
Inim? de câine a mea
Pentru tine ?i pentru ho?i
Am ascuns? in mânec?
lam? ascu?it? de to?i.

Devreme sau mai târziu
Voi pune în coaste
Recele alb?striu
s? cutez, în veci e putred? zarea.
Sau s? plâng în zadar
Eu infectatul cu har
?i fiecare din noi doar un pic
De cuvântul nimic.

Observa?ie:
Poezie influen?at? de “Îndoiala ” lui Glinca ?i de desenul”Nero dând foc Romei”

#
Malvinei Mironovna
În ochi nisipuri verzi
?i nori
Pe chip rotund ?i m?sluit
alunec? mâna de-atâtea ori.

Când mai aproape
când mai departe
?i tot a?a mereu
Soarta nefericit?
A chipului meu.
9 iulie 1915

#

În zarea purpurie apus de m?ri spumoase
Ard albi mesteceni coroanele umbroase
salut? versul tinere prin?ese
Cu sufletele unduite de blânde?e.

Acolo unde umbre palide, triste?i obositoare
Celor ce vin s? sufere cu noi
?i mâini rege?ti întind salvare
Blagoslovindu-NE în clipa de apoi.

În patul alb al NE-ntin?rii
În hohote dau via?a înapoi
Se scutur? peretele Salv?rii
Din mila  pieptului durerile din noi.

tr?gând tot mai aproape
Nepotolita mân?
Descui
Acolo triste?ea vrea s? pun?
Pe frunte ?i s-o bat? în cui.
, roag?-te , Preasfânt? Magdalen?
?i pentru soarta mea
?i pentru soarta lui ?i pentru Ea.

#

Lui Riurik Ivnev

Rugine?te bucuria pe ap?
Iute ca pe?tele-n zbor
Repede iluzia se adap?
Intrând cu tine-n decor
Construiec sfânt l?ca?
Urc ca un cuc c?tre stele
Intru-n p?cate lume?ti
vie?uiec printre ele
Nu te crede haiduc
e?ti vreun sfânt,  cazi în tin?
Vezi, vi?elul, suspin?
umbl? în cuvintele mele.

Diminea?a zilei de 21 ianuarie 1919

#

O clip?
Noaptea-mplânt? un deget negru-n lun?
Ah cine
?i cui poetul împlete?te acum
Din iubire cunun??
?i cui  îi cânt? oare

Acum
par?iva privighetoare?

Nu po?i  iubi
Acum
Când ?terg o fiar?
Din inima-MI fecioar?
Acum
când pornesc
s? pun u?i  noi
Perchi
Cu g?urile vechi?

La dracu sentimente,
Cuvinte-n b?legar
îmi trebuie icoana
cuvântul cioflingar.
La ce bun mie soare?
Convoiul militar
De stele c?z?toare ?
Vreau pe strune de aur
s? cânt obsesiv
cuvântul nou colectiv.
De Indii n-am nevoie
Nu-MI trebuie Tolstoi
Ci doar mujicul simplu
Pornind de lâng? boi
Cu trupul  cât e cerul
s? semene lumina.
1919

#

A?a sunt eu, nu fac
în lumea asta nim?nui pe plac
Chipul meu acum
înnegrit în negru de fum.

Se spune c? sunt bol?evic, ?tiu,
Nu-I nimic, Dar pun frâu
p?mântului, înspumat bidiviu.

O ,dac?-a?i ?ti, construiesc
sor?ii potrivnice chip îngeresc.
De ce oare Londonul, America-n soare?
A curs cândva vreun râu înapoi?

Ce-i cu noi? Rusia  spal? ru?inea.
Danseaz? triste?ea ruseasc?
cuvintele mele
curate în soare s? creasc?.
februarie 1919 R.V.U.J.

#

CUM TREBUIE S? SE RECOMANDE MARINA
V? spun ceva de prost gust
În acest vers doar cuvintele-s bune
oricine de azi poate spune
numele meu
în locul numelui ei.
mie s?-mi spune?i Marina.

#

M? recunoa?te?i u?or
pute?i s? m? pune?i în ram?
portretul e mic
lua?i seam?
c? am ?ase ani ?i un pic.

Ochii-s c?prui,
pe obrazul pufos
citesc urma pumnilor,
versul cel mai frumos.

N-am pan? fermecat?
?i nici nu scriu u?or
dar cât îmi este dor
De “?ucalat?”.
19 ianuarie 1924