George Elliot Clarke : „Poeme incendiare“(comentariu de Aurel Pop)
În urm? cu câ?iva ani, am întâlnit la „Zilele Poesis“ ce se desf??oar? la Satu Mare an de an, un personaj ie?it din tiparele participan?ilor; (negru) la manifestarile sus amintite. Din curiozitate m-am înteresat despre acel personaj în jurul c?ruia roiau curio?ii. Dup? mai multe investiga?ii am aflat ca cel în cauz? e; George Elliott Clarke, poet, venit din îndep?rtata Canad?. Timpul a f?cut ca acele clipe s? le dau uit?rii, pân? acum într-o zi când sunt anun?at prin e-mail de poeta ?i traduc?toare Flavia Cosma, stabilit? de ani buni în ?inuturile Canadei c? face o vizit? „pe acas?”, înso?it? de acel personaj atipic pentru noi românii; George Elliott Clarke, c?ruia i-a tradus o carte în limba român?: „Poeme Incendiare”, editat? la prestigioasa editur? or?dean? „Cogito”, Oradea, 2006, p?storit? de conferen?iarul Ioan ?epelea.
Avându-l pentru a doua oar? în fa??, ascultându-l, gândul m-a dus la una din „fericirile“ în care la un prim impuls l-am încadrat: „Ferici?i cei blânzi, c? aceia vor mo?teni p?mântul“ ?i George Elliott Clarke, are bucuria de a cutreera p?mântul, datorit? operei sale duce prin lume mesajul Mântuitorului: „N-am venit s? stric Legea, ci s? o împlinesc“ (Matei 5, 17)
Prezenta carte cuprinde; „poeme incendiare“ ale crea?iei lui G. E. Clarke, ap?rute în volumele: „Execution poems“ (2001), „Gold Indigoes“ (2000), „Blue“ (2001), ?i „Illuminated Verses“ (2005), însotite de o ampl? prefa?? semnat? de Omul de aleas? cultur?, confere?iarul Ioan ?epelea, ?i o t?lm?cire, prestat?, cu mare talent de poeta Flavia Cosma, care ne face s? lu?m contact cu o poezie ce vine dintr-un spa?iu, dup? care cititorul român tânje?te de mai bine de o jum?tate de veac; cel american.
Poemele scrise în marea lor majoritate cuprind teme din via?a intim? a poetului umbrit? puternic de crezul s?u religios bine definit, con?tien?i c? sc?parea vine numai de la Cel de Sus: „Bapti?tii negri plângînd se rugau/ – P?timeau – doar, doar vor transforma smoala în nectar,/ Ca s? se-aleag? mierea, pân? la urm?;“ ?i cu toate acestea de?i, „Vremea sclaviei trecuse, nu-i a?a?// Dar ochii no?tri slabi continuau s? fie umili?i de fe?ele albe,/”. (Biografie: Negru Baptist/ Bastard) genera?iile care au plecat de pe ?inuturile continentului african, (de unde au fost du?i ca sclavi), ?i-au dus odat? cu ei obiceiurile ?i tradi?iile pe care nu le-au abandonat, cu toate restic?iile impuse de st?pâni, de?i; „Noi cuno?team deja teroarea credin?ei transmutate”. (Biografie: Negru Baptist/ Bastard)
Trebuie remarcat c? autorul nu are nicio re?inere privind originea sa, precum ?i nici munca prestat? de semeni lui: „Ziua de azi nu e pentru el o zi fast?:/ E toxic, zdern?eros, sa?iu ?i prea surescitat/ pentru a se l?sa acostat entuziastic/ de doi b?ie?andri albi cu „Hei N-e-g-r-o”. El care era ?i/ ame?it de la omorâtul ?obolanilor…“ (1933), care au f?cut trecerea de la o cultur? precar? în prip?: „?ara (ton pays) pe care ai p?r?sit-o în goan?, -/ plute?te incandescent?-n eter./ Arzând, vomit? fumul murdar. Mintea ta se transform?/ În scrum negru, pentru c? te aba?i – ca o molie – / prea aproape de fl?c?ri./ Î?i strope?ti creierul pârjolit de vise cu rom f?cut din sânge de sclav.”, ca în cele din urm? contactul cu noua civiliza?ie bântuit? de toate atrocit??ile posibile s? îl fac? pe autor s? regrete pasul f?cut de str?mo?i: „Imnul t?u na?ional se cânt? pe fundal de împu?c?turi./ Când te gânde?ti la asta (atunci când mai po?i respira)/ Dedesuptul tuturor minciunilor ce încadreaz? nostalgia,/ Tuturor chipurilor moarte ce ocupup? spa?iul din fotografii,/ A fiin?elor iubite, asasinate ?i-azvârlite în san?uri“ (Exil).
Flavia Cosma prin traducerea „Poeme Incendiare“ a lui G. E. Clarke ne pune în fa?? o lume nou? cu personaje ce poart? nume exotice: M. NourbeSe Philip, Maxine Tynes, Henry Dumas, etc. care au luptat pentru drepturile negrilor, mai pu?in vehiculate în cultura româneasc? dar cu o înc?rc?tur? major? în cultura lor, fapt ce a dus la schimbarea unei istorii zbuciumate a unor popoare: „Dragând aceste rânduri/ ridic la suprafa?? corabia înc?rcat? de sclavi,/ ?i imediat un bici îmi sfâ?ie obrazul:/ E uraganul s?rat al Istoriei“ (Tobago), acest aspect îl face pe autor s? i se nasc? o revolt? interioar?, f?cându-?i autocritica repro?indu-?i; „E?ti un Negru neghiob din Nova Sco?ie,/ Poet de mâna doua, care cânt? imnuri despre triste?i/ provinciale.“ Î?i ia angajamentul de a-?i schimba radical atitudinea, continuând cu toate for?ele orient?rile inainta?ilor s?i: „Ocole?te Kitsch-ul, de?i d? cancer tuturor,/ Împarte cu d?rnicie veninul în monologuri ?optite,/ Omoar? materia în toate min?ile ce ur?sc Poezia,/ F? din fiece vers o tr?dare,/ Un cod criminal, un cântec incendiar./ Geniul este hidos, degenerat: Las?-?i poemele, acesast? cloac?, s? acuze.“ În final î?i propune s? ia contact cu nou? cultur?, european?: „Deoarece ?i eu sper s-o rup cu Europa.// ?i s? cânt într-o limb? tot atât de fluid? ca ?i un s?rut.“ (PentruXX)
George Elliott Clarke, pare st?pânit în permane?? de nostalgia desprinderii de origini de care se simte ombilical legat ?i procupat de a-?i g?si într-o oarecare m?sura spa?iul pierdut: „Eu sunt poetul r?zboinic/ care cerceteaz? luna de ghea??/ ?i soarbe romul o?etit cu lacrimi,/ în timp ce graveaz? cântece triste, ademenind/ o iubit? capricioas?, adorat?./ Eu sunt poetul care-?i închipuie c? Dumnezeu/ îi bate ?i-i spintec? pe to?i vr?jma?ii mei,/ ?i care r?t?ce?te, îndurând exilul,/ cu gândul pierdut,halucilnând despre cas?,/ despre dragoste ?i despre r?zboaie./ O s?-mi sfâr?esc zilele ve?tejit ?i plin de regrete/ bocind amar dup? toate acestea.“ (Autoportret) La G. E. Clarke, spontaneietatea ?i sinceritatea merg mân?-n mân? decupând din via?a cotidian? imagini, ?ocante; uneori dialogheaz? cu cititorul de la care a?teapt? o solu?ie, la problemele ce fr?mânt? lumea tumultoas? în care tr?im: „Am v?zut cu ochii mei în schimb, altele:/ Mâna unui b?iat ?intuit? cu foarfeci de pupitru la ?coal?; un tat? înjuchiat în burt? pe când d?dea mâna cu un prieten;/ doi cre?tini stropi?i cu benzin? ?i incendia?i în biseric?; o târf?/ sugrumat? în baie; un contrabandist împu?cat în ochi într-o pr?v?lie de vinuri; un bancher cu creierii zbura?i în casele de bani;// un proxenet mitralist în fa?a ?colii;// un poet lovit cu securea în ceaf?; un om politic încastrat în beton// ?i uite-a?a se întunec? istoria pe fundalul mediului s?u“ (Copil?rie 2) Aproape fiecare poem ce alc?tuie?te prezentul op aduce simbolic prezen?a culoarii neagre ce navigheaz? în diversele ei ipostaze pe axa lumii înconjur?toare: „În ochii vo?tri obrazul meu negru trebuia s? prefa?eze asasinatul“ (Nega?ie) obsesia acestui simbol porne?te :”prin rupturile c?m??ii ei negre de noapte, în timp ce-mi dadea s? m?nânc cu lingura fulgi de ov?z“ (Copil?rie 1), este prezent în imaginile ce reflect? crezul s?u biblic: „cu p?rul T?u cre?, negru ca focul, str?lucind ca soarele“ (Un Cântec Trist Pentru Isus) chiar ?i unele scene idilice sunt umbrite de culoarea neagr?: „Voi azvârli iubirea peste bord/ ?i voi porni-ntr-o neagr? Odiseie“ (Cântece Triste de-Ale Lui Rue), sau o eventual? partener? de ocazie trebuie s? fie cu: „?oldurile s?-i fie sub?iri, ca de ?igar?;/ P?rul s?-i fie orb, mai negru decât negrul“ (Colette, Traducere Imaginar?) descriminarea atinge cote alarmante încât: „?i-a pus eticheta de negru oarecare periculos“ (Poem Pentru Henry Dumas) în anumite momente cruciale ale vie?ii chiar ?i partener? de via?? trebuie s? poarte: „Rochia ta neagr?, cu margini din dantel? alb? Montrealaise-Latin, ?i se ondoleaz? a?â??toare peste sâni“ (Plam Breeze, Dantel? Alb?), sunt cazuri în care particip? ?i natura: „în gr?dini negre stelele dau via?? florii soarelui“ (Ecleziastrul 12).
Scriitura poetului George Elliott Clarke degaj? o mare înc?rc?tur? emo?ional?, conferindu-i noi valen?e estetice; poet cu un timbru liric distinct, receptiv la temele majore ale contemporaniitate, plasându-l în irarhia valorilor, motiv pentru care se cite?te cu un viu interes ?i pl?cere.
Aurel Pop
[...] C?R?I ?I AUTORI – George Elliot Clarke: „Poeme incendiare“ – un comentariu de Aurel Pop By hsmm2020 În urm? cu câ?iva ani, am întâlnit la „Zilele Poesis“ ce se desf??oar? la Satu Mare an de an, un personaj ie?it din tiparele participan?ilor la manifestarile sus-amintite. Din curiozitate m-am înteresat despre acel personaj în jurul c?ruia roiau curio?ii. Dup? mai multe investiga?ii am aflat ca cel în cauz? e George Elliott Clarke, poet, venit din îndep?rtata Canad?. Timpul a f?cut ca acele clipe s? le dau uit?rii, pân? acum într-o zi când sunt anun?at prin e-mail de poeta ?i traduc?toare Flavia Cosma, stabilit? de ani buni în ?inuturile Canadei c? face o vizit? „pe acas?”, înso?it? de acel personaj atipic pentru noi românii; George Elliott Clarke, c?ruia i-a tradus o carte în limba român?: „Poeme Incendiare”, editat? la prestigioasa editur? or?dean? „Cogito”, Oradea, 2006, p?storit? de conferen?iarul Ioan ?epelea. Avându-l pentru a doua oar? în fa??, ascultându-l, gândul m-a dus la una din „fericirile“ în care la un prim impuls l-am încadrat: „Ferici?i cei blânzi, c? aceia vor mo?teni p?mântul“ ?i George Elliott Clarke, are bucuria de a cutreera p?mântul, datorit? operei sale duce prin lume mesajul Mântuitorului: „N-am venit s? stric Legea, ci s? o împlinesc“ (Matei 5, 17) Prezenta carte cuprinde; „poeme incendiare“ ale crea?iei lui G. E. Clarke, ap?rute în volumele: „Execution poems“ (2001), „Gold Indigoes“ (2000), „Blue“ (2001), ?i „Illuminated Verses“ (2005), însotite de o ampl? prefa?? semnat? de Omul de aleas? cultur?, confere?iarul Ioan ?epelea, ?i o t?lm?cire,>>>>> Aurel Pop [...]
[...] În urm? cu câ?iva ani, am întâlnit la „Zilele Poesis“ ce se desf??oar? la Satu Mare an de an, un personaj ie?it din tiparele participan?ilor la manifestarile sus-amintite. Din curiozitate m-am înteresat despre acel personaj în jurul c?ruia roiau curio?ii. Dup? mai multe investiga?ii am aflat ca cel în cauz? e George Elliott Clarke, poet, venit din îndep?rtata Canad?. Timpul a f?cut ca acele clipe s? le dau uit?rii, pân? acum într-o zi când sunt anun?at prin e-mail de poeta ?i traduc?toare Flavia Cosma, stabilit? de ani buni în ?inuturile Canadei c? face o vizit? „pe acas?”, înso?it? de acel personaj atipic pentru noi românii; George Elliott Clarke, c?ruia i-a tradus o carte în limba român?: „Poeme Incendiare”, editat? la prestigioasa editur? or?dean? „Cogito”, Oradea, 2006, p?storit? de conferen?iarul Ioan ?epelea. Avându-l pentru a doua oar? în fa??, ascultându-l, gândul m-a dus la una din „fericirile“ în care la un prim impuls l-am încadrat: „Ferici?i cei blânzi, c? aceia vor mo?teni p?mântul“ ?i George Elliott Clarke, are bucuria de a cutreera p?mântul, datorit? operei sale duce prin lume mesajul Mântuitorului: „N-am venit s? stric Legea, ci s? o împlinesc“ (Matei 5, 17) Prezenta carte cuprinde; „poeme incendiare“ ale crea?iei lui G. E. Clarke, ap?rute în volumele: „Execution poems“ (2001), „Gold Indigoes“ (2000), „Blue“ (2001), ?i „Illuminated Verses“ (2005), însotite de o ampl? prefa?? semnat? de Omul de aleas? cultur?, confere?iarul Ioan ?epelea, ?i o t?lm?cire,>>>>> Aurel Pop [...]