Corneliu Florea: “Totemuri”
PRIMUL TOTEM
Kennedy Street este undeva în Down Town, perpendicular? pe Portage Avenue, care este cea mai lung? arter? a ora?ului Winnipeg ?i nu are copaci de-a lungul ei, cum sugereaz? numele de avenue, ci numai magazine ?i birouri cu reclame cât încap. În schimb, Kenneedy Street, ce se termin? în Assiniboine River, este str?juit? de copaci înal?i, mai ales în apropierea râului, unde, de fapt, devine latura largului ?i pl?cutului parc din jurul cl?dirii Guvernului provincial. Parcul te atrage prin frumuse?ea lui natural? îngrijit? la superlativ din banii contribuabililor, nu a guvernan?ilor din cl?dire.
*
În spatele cl?dirii guvernamentale, în cel mai dosnic col? posibil, mascat de ni?te brazi înal?i, se afl? un totem. Este primul totem, pe care l-am vazut. Semnifica?ia ?i valoarea lui nu le cuno?team, iar locul marginal în care era plasat îl înf??i?a oarecum ca o curiozitate artizanal? de cedru, interesant? de fotografiat ?i de trimis poza în Europa, la cuno?tin?e, ce se vor mira ?i atât! Am f?cut ?i noi poze „cu totemurile“.
Nu am în?eles prea mare lucru din totem atunci, în prim?vara anului 1982, dar ne-a pl?cut, era armonios sculptat, simetric pe axa vertical?, purtând mesajele vie?ii ?i misterele mitologiei indigenilor. Nu ?tiam despre totemuri mai mult decât ?tiam despre Brâncu?i, când d?deam admiterea la Medicin?, în 1957, iar acum aveam la fel de pu?in timp de ini?iere în semnifica?iile totemurilor. Privindu-l – ceva, de care nu puteam s? ne d?m seama – am f?cut în mintea mea o punte de leg?tur? între Coloana infinit? a lui Brâncu?i, din România, ?i acest totem de cedru a indigenilor nordului nord-american, aflat în apropierea noii noastre locuin?e, de pe Kennedy Street, din Winnipeg, capitala unei provincii canadiene din preerie.
***
În acel an istoric pentru ve?nica pomenita Declara?ie a Drepturilor Omului, navigatorii europeni au vazut pentru prima dat? ?i au descris mai apoi totemurile indigenilor de pe coasta pacific? a continentului nord-american cuprins? între paralele 40 ?i 60. Aici, între cele dou? paralele, între crestele Mun?ilor Stânco?i ?i ocean, exist? un spa?iu când îngustat când mai larg, mai simplu ca relief în sud ?i mai dantelat, cu cât urc?m la nord, cu nenum?rate insuli?e ?i fiorduri, de o incomparabil? frumuse?e, acoperit de p?duri de cedru viguroase de atâta ploaie pacific? ?i clim? blând?. Pe aceast? fâ?ie bogat? în frumos ?i resurse de trai, omul a venit în urm? cu vreo dou?zeci ?i cinci de mii de ani, dup? estim?rile antropologilor, ajungând în secolul Declara?iei Drepturilor Omului la triburi bine stabilite ?i cunoscute, precum Yurook, Chinook, Nootka, Haida, Tlingit, ce tr?iau din pescuit, atât în ocean cât mai ales pe numeroasele râuri repezite pe care urcau somonii s?-?i depun? icrele.
Omul alb, ori mai corect spus din toate punctele de vedere fa?a palid?, a sosit peste indigenii de pe coasta nordic?, undeva deasupra râului Fresie, deci pe coasta canadian? ?i alaskan? de azi, în anul 1741. Primii au fost ru?ii, despre care ?tim c? i-au îngrozit prin atrocit??i pe indigeni. (Oare, exist? undeva în lume un loc sau cineva care s? nu fi fost îngrozit de „eliberatorii“ ru?i, dac? au avut parte de o asemenea nefericit? întâlnire?! Nu cred, ca s? nu reamintesc cât de nefericit? este România de vecin?tatea cu ei). Cei care au sosit dup? ru?i (spaniolii, englezii, francezii) se pot considera urm?torii „descoperitori“, dar cu buzele umflate, pentru c? ru?ii înfipseser? steagul cu vulturul bicefal la Sitka, capitala noii posesiuni ruse?ti.
Privind cele mai vechi totemuri p?strate, realizezi c? au fost cioplite cu unelte din metal, pe care indigenii le-au ob?inut numai dup? ce cor?bierii europeni au început s? treac? pe aici în c?utarea aurului. Neg?sind aur pe toate plajele ?i în toate râule?ele, cum î?i imaginau în visele lor de îmbog??ire, sau când, dup? zile ?i zile de naviga?ie în necunoscutul nordic, vedeau în dep?rtare p?mânt, se mul?umeau ?i cu bl?nurile, cu minunatele bl?nuri de vidr?, atât de pre?uite în Europa acelor vremuri. Uneltele ob?inute în schimbul bl?nurilor au adus în via?a acestor indigeni o schimbare radical?, atât economic? cât ?i cultural?. Au început s? aib? mai mult decât le trebuia, s? devin? avu?i, iar avu?ia, al c?rei rost nu îl vedeu, o risipeau sau o d?ruiau cu m?rinimie, în cadrul unui ceremonial ancestral, numit Potlach (D?ruire), care, cu timpul, a devenit tot mai fastuos, mai bogat în daruri. Tot acum, datorit? noilor arme, î?i procur? hrana mai u?or ?i mai repede, deci au mai mult timp, iar cei cu personalitate meditativ? ?i artistic? încep s? ridice totemuri exterioare, originale din punct de vedere artistic, sculptate ?i vopsite cu m?iestrie; însemne prin care, de fapt, transmiteau mesaje din ?i despre via?a lor. Spiritualitatea le era înv?luit? de hazardul înconjurator, de soarta vie?ii comunit??ii lor între spirite bune ?i rele, de înfl?c?rarea de-a învinge ceea ce îi amenin?a ?i dorin?a de a fi în armonie cu tot ce îi înconjura.
Ridicarea totemurilor a devenit o activitate cultural? major? la indigenii de aici, la fel ca literatura ?i muzica la europenii acelor vremuri. Într-o sut? de ani, coasta de nord-vest a Pacificului, de la v?rsarea lui „Columbia River“ în ocean pân? la nord, în golful Alaska, s-a îmbog??it artistic cu mii de totemuri simbolizând via?a ?i spiritualitatea, miturile ?i legendele indigenilor din triburile Chinook, Makah, Nootka, Salish, Comox, Bella Voola, Haida, Tlingit, Tagish, Eyak ?i multe, multe alte triburi c?rora numai registrele, jurnalele ?i c?r?ile le mai p?streaz? amintirea acum, la sfâr?itul acestui secol nenorocit din multe puncte de vedere.
Ridicarea unui totem impunea ?i reprezenta preocuparea, participarea ?i s?rb?taorea întregii comunit??i. Lungi dezbateri, când lini?tite, când aprinse, aveau loc pân? ce era hot?rât locul, m?rimea, tipul ?i mai ales reprezentarea tematicii ce trebuia a fi cioplit?. Urma alegerea cedrului, ce era nu numai o treab? fizic? oarecare, ci un adev?rat ceremonial, având în frunte pe ?eful comunit??ii ?i pe ?amanul ei. Cioplirea ?i finisarea totemului dura luni de zile, timp în care comunitatea se preg?tea pentru Potlaach, s?rb?toarea d?ruirii, un ceremonial specific, ce avea loc în ziua ridic?rii totemului. Atunci, membrii comunit??ii împreun? cu invita?ii lor, prieteni buni sau rivali din alte triburi, se vor îmbr?ca în ve?minte de s?rb?toare, se vor întâlni în pace ?i bucurie, î?i vor face cadouri. Urmau desf??urarea ritualurilor tradi?ionale ?i dansurile, osp??ul ?i pove?tile. Potlach (se pronun?? potlaci) vine din dialectul indigenilor Nootka ?i înseamn? a d?rui, a face daruri ?i este un obicei imemoriabil la locuitorii de pe coasta pacific?. De multe ori, când to?i erau înc?rac?i de daruri încât nu le mai puteau c?ra, bunurile de prisos erau distruse; acele daruri erau f?r? valoare dac? nu puteau fi p?strate. Curios fapt, ce sensuri se pot da averii!
În perioada de apogeu a ridic?rii de totemuri, tematica lor devenise foarte variat?. Existau totemuri de „bun venit“, ce erau de obicei foarte înalte ?i puternic reliefate ?i împodobite, ridicate în locuri vizibile, la intrarea în a?ezarea lor, de obicei la marginea apei, lâng? locul de acostare ?i p?strare a canoielor. Totemurile din „fa?a casei“, ce aveau cioplite ceva specific din via?a saui istoria acelei familii, au ap?rut mai târziu; nu to?i î?i permiteau un astfel de totem. La triburile Haida ?i Tlingit, întâlnim totemuri „memoriale“, ridicate la un an de la moartea unui ?ef admirat ?i respectat, precum ?i totemuri „povestitoare“ de legende sau felurite întâmpl?ri locale. Toate la un loc, aceste monumente sacre reprezint? documente sociale, mitologice, istorice, întrunind m?rturii exprimate într-un mod cultural original, frumos, bogat.
Majoritatea fe?elor palide care au sosit pe coasta pacific? a continentului nu le-au dat prea mult? aten?ie, doar trecuser? oceanul, cu mare risc, pentru aur, nu pentru totemuri, al?ii le-au ridiculizat ?i chiar le-au profanat, dar cei care au adus cele mai mari nenorociri culturii autohtone nu au fost nici praful de pu?c?, nici bolile contagioase, nici alcoolul toxic, ci misionarii.
Misionarii cre?tinismului împreun? cu fanaticii coloniali?ti religio?i ?i peste m?sur? de lacomi au fost cei care au început s?-i extermine cu bestialitate pe indigeni, argumentând c? sunt primitivi, s?lbatici, p?gâni. În realitate, acestea erau pretextele de acaparare a spa?iului locuit dintotdeauna de c?tre Indigeni. În realitate, ace?ti nenoroci?i, ce se considerau cre?tini, erau mult mai primitivi ?i s?lbatici în con?tiin?? decât indigenii, ?i se rugau numai de teama Judec??ii de apoi, de frica iadului î?i tot sp?lau p?catele s?pt?mânale prin bisericile lor, uitând ce au promis, uitând de unde au plecat.
CORNELIU FLOREA
[...] Nu am în?eles prea mare lucru din totem atunci, în prim?vara anului 1982, dar ne-a pl?cut, era armonios sculptat, simetric pe axa vertical?, purtând mesajele vie?ii ?i misterele mitologiei indigenilor. Nu ?tiam despre totemuri mai mult decât ?tiam despre Brâncu?i, când d?deam admiterea la Medicin?, în 1957, iar acum aveam la fel de pu?in timp de ini?iere în semnifica?iile totemurilor. Privindu-l – ceva, de care nu puteam s? ne d?m seama – am f?cut în mintea mea o punte de leg?tur? între Coloana infinit? a lui Brâncu?i, din România, ?i acest totem de cedru a indigenilor nordului nord-american, aflat în apropierea noii noastre locuin?e, de pe Kennedy Street, din Winnipeg, capitala unei provincii >>>>> Corneliu Florea [...]