Constantin Miu: “Anti-CODUL lui Brown”
Era de a?teptat ca o carte cum e cea a lui Dan Brown – Codul lui da Vinci – (care prin dezv?luirile sale ?i-a propus dac? nu s? submineze, m?car sa zgâl?âie din temelii edificiul Bisericii), s? atrag? nu atât negarea ei, ci mai cu seam? contracararea mesajului. În acest ultim sens, aducem în discu?ie cartea lui James L. Garlow ?i Peter Jones, Codul spart al lui da Vinci, Editura Aqua Forte, Cluj- Napoca, 2005. Din lectura c?r?ii lui Brown, ?tim c? aceasta e structurat? pe doua paliere: 1. la nivelul ac?iunii, se poate vorbi de un policier, ale c?rui personaje se afl? în c?utarea uciga?ului custodelui de la Muzeul Luvru – Jacques Saunière – ?i a Sf. Graal; 2. la nivelul codului, sesiz?m referirile la „sacrul feminin”, care pun în penumbra „codul” instituit de Iisus Hristos.
Cartea lui J. L. Garlow ?i P. James se adreseaz? „celor care î?i pun acum întreb?ri în leg?tur? cu tot ce au înv??at despre Iisus” (p. 12). De asemenea, autorii ?i-au propus descifrarea „codului”, al c?rui mesaj – cred cei doi condeieri – a fost diseminat de Brown de-a lungul nara?iunii. De re?inut c? ?i cartea lui Garlow ?i Jones e realizat? pe doua niveluri: 1. discu?iile celor trei prieteni: Jen, Carrie si Evan în jurul subiectului c?r?ii lui Dan Brown; 2. explicarea acelor pasaje controversate din romanul Codul lui da Vinci. Dac? Jen este adepta „sacrului feminin” ?i ?ine cuno?tin?elor un fel de prelegeri, în camera ei despre acest „subiect”, dup? mai multe discu?ii cu Evan ?i dup? ce va fi asistat la o prelegere a acestuia, ?inut? la biseric?, referitoare la Crucea pe care a fost r?stignit Iisus, devenit? prin sacrificiul S?u punte între Dumnezeu ?i oameni, ezitanta Carrie se va sim?i ca oaia r?t?cit? de turm?: „…în acel moment, i se p?ru c? aude pe Cineva care îi spune: “Bine ai venit acas?!”. (p. 175).
Fiecare din cele zece capitole ale Codului spart… are ca nucleu trei, patru considera?ii din romanul lui Brown, c?rora Garlow ?i Jones le dau turnura unor supozi?ii. Bun?oar?, Codul lui da Vinci – se spune „se raporteaz? inexact la concep?iile Bisericii timpurii în ce prive?te sexualitatea.” Pornind de la ideea c? prin romanul lui Brown adep?ii sexului lipsit de prejudec??i urm?resc „încuviin?area nesperat? ca oamenii s?-?i poat? satisface toate dorin?ele, f?r? a-?i asuma nicio obliga?ie ?i f?r? a se mai teme c? vor fi tra?i la r?spundere” (p. 22), autorii Codului spart… î?i explic? astfel popularitatea c?r?ii de care ei se ocup?.
Totodat?, Codul lui da Vinci acrediteaz? ideea c? dac? p?gânismul a ?tiut s? aprecieze valoarea femeii, cre?tinismul s-a afirmat antifeminin. Opinia contestatarilor Codului lui Brown se bazeaz? pe textul biblic: Vechiul ?i Noul Testament au, dimpotriv?, o atitudine reveren?ioasa fa?? de femeie, prosl?vind-o (cf. p. 46-53).
Profesorul de simbolistic? religioas?, unul din protagoni?tii romanului Codul lui da Vinci – Robert Langdon – acorda o deosebit? aten?ie ?i credibilitate textelor gnostice de la Nag Hammadi, descoperite în 1945, care vorbesc doar de latura uman? a lui Iisus ?i trec sub t?cere divinitatea Acestuia. Langdon considera c? natura divin? a lui Iisus ar fi fost impus? prin Sinodul de la Niceea, când din ra?iuni politice, împ?ratul Constantin „i-a manipulat pe anumi?i episcopi s? „voteze” adev?rul de credin?? al divinit??ii lui Iisus.” (p. 66). În lumina adev?rului istoric, Garlow ?i Jones opineaz?: „Sinodul de la Niceea a avut loc la numai paisprezece ani dup? ultimele persecu?ii ale cre?tinilor, sub împ?ratul Galeriu. Episcopii Bisericii nu ?i-ar fi îng?duit niciodat? s? compromit? jertfa de sânge a atâtor fra?i cre?tini.” (p. 68). Dac? Iisus ar fi fost un impostor ?i ar fi pozat într-un ins ce-?i aroga meritul martirajului – ne întrebam noi – cum de n-a ap?rut timp de mai bine de 2000 de ani adev?ratul Mesia, care s? împlineasc? profe?iile Vechiului Testament? Mai mult, „Ce l-ar împinge pe un om „cumsecade” s? se lase osândit? – se întreab?, la rândul lor, Garlow ?i Jones. Dac? Iisus n-a crezut despre Sine c? este divin, de ce nu ?i-a m?rturisit impostura, evitând calvarul?” (p. 65).
Conform afirma?iilor unui alt personaj al c?r?ii lui Brown – Leigh Teabing –, Biserica a urm?rit s? compromit? reputa?ia Mariei Magdalena, confec?ionându-i imaginea unei prostituate, iar pretinsa c?s?torie a acesteia cu Iisus ar fi fost „un fapt dovedit istoric”. Îns?, Garlow ?i Jones sunt de p?rere c? niciuna din cele dou? ipostaze denaturate de Teabing, sub care Maria Magdalena ar fi fost „gratulat?” de Biseric? nu-?i are vreo m?rturie istoric?. (p. 84).
În primul capitol al c?r?ii lor, Garlow ?i Jones declar? sus ?i tare: „credem în Sf. Graal” (p. 14), dar nu dau vreo alt? l?murire. Abia în capitolul al cincilea se reia aceast? problematic?, folosindu-se mai întâi o nega?ie: „…Sf. Graal nu are nimic de a face, precum ar vrea Brown s? credem, nici cu Maria Magdalena, nici cu urma?ii ei.” (p. 87). Apoi, afirma?ia – f?r? o sus?inere documentat? – r?mâne la nivelul unei simple specula?ii: „…acest Sf. Graal nu se reduce la o realitate biologic? ori etnic? (…); el reprezint? mai curând p?rt??ia multicultural?, global?, spiritual? a tuturor p?c?to?ilor ierta?i (…) cei c?rora li se d?ruie?te iertare, prin sângele lui Iisus sunt cu adev?rat Sf. Graal.” (p. 87-88).
S? apreciem onestitatea celor doi autori, când recunosc: „Cartea noastr? nu caut? s? justifice gre?elile (…) celor care, în trecut, au mânjit imaginea Bisericii.” (p. 170). De asemenea, pentru c? romanul lui Dan Brown pune între paranteze con?inutul Bibliei despre dumnezeirea lui Iisus ?i propune „o istorie a neîncrederii” (p. 107), prin Codul spart…, cei doi autori au dorit ca s? alunge din sufletul ?i cugetul cititorilor îndoiala cu privire la adev?rul biblic.
[...] Cartea lui J. L. Garlow ?i P. James se adreseaz? „celor care î?i pun acum întreb?ri în leg?tur? cu tot ce au înv??at despre Iisus” (p. 12). De asemenea, autorii ?i-au propus descifrarea „codului”, al c?rui mesaj – cred cei doi condeieri – a fost diseminat de Brown de-a lungul nara?iunii. De re?inut c? ?i cartea lui Garlow ?i Jones e realizat? pe doua niveluri: 1. discu?iile celor trei prieteni: Jen, Carrie si Evan în jurul subiectului c?r?ii lui Dan Brown; 2. explicarea acelor pasaje controversate din romanul Codul lui da Vinci. Dac? Jen este adepta „sacrului feminin” ?i ?ine cuno?tin?elor un fel de prelegeri, în camera ei despre acest „subiect”, dup? mai multe discu?ii cu Evan ?i dup? ce va fi >>>>> Const. Miu [...]
[...] Cartea lui J. L. Garlow ?i P. James se adreseaz? „celor care î?i pun acum întreb?ri în leg?tur? cu tot ce au înv??at despre Iisus” (p. 12). De asemenea, autorii ?i-au propus descifrarea „codului”, al c?rui mesaj – cred cei doi condeieri – a fost diseminat de Brown de-a lungul nara?iunii. De re?inut c? ?i cartea lui Garlow ?i Jones e realizat? pe doua niveluri: 1. discu?iile celor trei prieteni: Jen, Carrie si Evan în jurul subiectului c?r?ii lui Dan Brown; 2. explicarea acelor pasaje controversate din romanul Codul lui da Vinci. Dac? Jen este adepta „sacrului feminin” ?i ?ine cuno?tin?elor un fel de prelegeri, în camera ei despre acest „subiect”, dup? mai multe discu?ii cu Evan ?i dup? ce va fi >>>>> Const. Miu [...]