Andrei Vartic: „Rugându-ne pentru sufletul lui Alexandr Soljeni?in“
Via?a ?i opera lui Alexandr Soljeni?in a f?cut ca ?i mun?ii s? fie mai mândri de verticala lor, de nesupunerea moral? la mâr??viile cele mari sau m?runte ale omului. F?r? el domeniul spiritual al secolului XX ar fi mucezit, s-ar fi ?ubrezit, ar fi degradat în ridicol. Basarabia, la rândul ei, se poate considera munte din masivul Soljeni?in, fiindc? nu a stat cu mâinile în sân nici atunci când demonii comuni?ti au sacrificat sute de mii de români în Gulagul sovieiticfiindc?, prin cei mai buni oameni ai s?i a vorbit despre tragediile tranzi?iei de la totalitarism la democra?ie care l-a îngârbovit ?i aici pe om, la fel ca în Rusia.
Alexandr Soljeni?in a fost spiritul înalt ?i luminos al acestei lumi, devastat? de r?zboaie necru??toare, tehnologii apocaliptice ?i degrad?ri morale. Nu a t?cut mai ales dup? c?derea comunismului în URSS, de?i a fost aproape lipsit de dreptul de a-?i expune opiniile în ziare ?i pe le televiziuni (inclusiv la cele din a?a zisa lume liber?). Puternicii vremii a avut grij? ca anume Soljeni?in s? nu le vorbeasc? oamenilor despre ce se întâmpl? în Rusia ?i în lume dup? 1991, despre degradarea fiin?ei umane ca urmare a intoxic?rii ei cu cel mai atroce pragmatism din toat? istoria. El a murit în noaptea de 3 spre 4 iulie, la 89 de ani. A?tepta resemnat moartea. Zicea c? este mai bine s? moar? decât „s? înfrunte ?i la b?trâne?e comisarii de?ela?i ai corectitudinilor politice” care se fac a nu vedea ?i crimele bol?evicilor, ?i pe ale celor care devasteaz? Rusia dup? scoaterea comuni?tilor de la putere. Înainte de moarte a dat un interviu pentru un ziar german. În final jurnalistul i-a urat via?? lung?. Soljeni?in a r?spuns: „Ne nado!” („Nu trebuie!”).
A fost laureat Nobel (1970) pentru „Arhipelagul Gulag”, cea mai documentat? carte despre crimele partidului comunist, dar ?i despre cei care i-au adus pe comuni?ti la putere în fostul imperiu ?arist. Eroismul lui const? în faptul c? s-a documentat ?i a scris aceast? carte în URSS, drept c? dup? o perioad? de scoatere în vileag politic a crimelor staliniste. Fostul ofi?er „frontovic” a fost acuzat dup? cel de al doilea r?zboi mondial de înalt? tr?dare ?i a cunoscut Gulagul din partea lui cea mai sumbr?, a de?inutului politic. Via?a din Gulag a fost descris? de Soljeni?in mai întâi în nuvela „O zi din via?a lui Ivan Dionisovici”, publicat? în „Novîi mir” în 1962. Acolo a v?zut întreaga lume c? spiritul rus este înc? foarte puternic ?i c? este capabil s? alunge comunismul din URSS. Publicarea nuvelei lui Soljeni?in a fost, atunci, în 1962, semnalul c? Rusia cea dreapt? nu a murit, c? bol?evismul, oricât de necru??tor ?i satanic a decimat fiin?a uman?, nu mai are putere s? guverneze cel mai mare imperiu geografic al lumii. De?i tot ce a scris în acei ani nu s-a mai publicat în URSS (arhiva i-a fost luat?, piesele ?i scenariile nu erau nici m?car acceptate pentru a fi citite), el a continuat lupta împotriva regimului comunist mai mult de unul singur. În 1967, la 16 mai, a trimis o scrisoare adresat? Congresul IV al scriitorilor sovietici în care a enun?at poate cea mai fundamental? motivare a scrisului literar, adev?rat manifest mesianic al literaturii ruse din a doua jum?tate a secolului XX: „Literatura care nu este aer al societ??ii contemporane cu ea, care nu are curajul s? transmit? societ??ii durerea ?i nelini?tea ei, s? o previn? la momentul potrivit despre cataclismele morale ?i sociale care vin peste ea, nu merit? s? fie numit? literatur?, ci doar – cosmetic?”.
De fapt, înc? atunci, el avea în vedere nu atât spunerea adev?rului despre trecut, ca în „Arhipelagul Gulag”, ci prevestirile sumbre pentru Rusia, dar ?i pentru lumea întreag?. Atunci deja se vedea – încâlcit?, criminal?, arogant?, distrug?toare a tradi?iilor – epoca postcomunist?. Spirit velicoderjvnic ?i pravoslavnic, Alexandr Soljeni?in în?elegea c? Rusia are drumul ei specific în istorie, c? anume prin Rusia cre?tinismul ?i ortodoxia au ajuns la Oceanul Pacific, c? f?r? modelul democra?iei de tip apusean ?i a economiei de pia?? Rusia nu se poate elibera de obscurantism. Dar tot el a avut curajul s? vorbeasc? ?i despre univocitatea spiritului rus (a c?ii ruse), ?i despre pr?p?stiile spiritului rus. Anume el, ?i nu vreun scriitor din Europa Apusean? sau SUA, a ar?tat în anii din urm? ?i impasul tragic al omului apusean, bântuit ?i de ideea domin?rii întregii lumi, ?i de cea a demont?rii fundamentului moral ?i religios pe care st?. A?a se face c? în opinia lui Soljeni?in adev?ratele lui c?r?i, la care a muncit mul?i ani, absolut cu toat? seriozitatea, sunt „Roata ro?ie” ?i „Dou? sute de ani împreun?”, pentru care, aceasta e f???rnicia democra?iei, a fost acuzat ?i de ?ovinism, ?i antisemitism.
Ca ?i în timpul exilului din SUA, dup? revenirea în Rusia, Alexandr Soljeni?in s-a izolat la Troi?e-Lâcovo, sub Moscova, ?i a continuat s? scrie a?a cum îi dicta con?tiin?a, a?a cum, de altfel, anun?ase ?i în vestita scrisoare de la 16 mai 1967, ?i în discursul excep?ional rostit când ?i-a primit Premiul Nobel: „Multe poate ascunde minciuna în aceast? lume – dar numai nu arta! Iar dup? ce se va împr??tia cea?a minciunii – se va vedea cât de dezgust?toare este violen?a, ?i, neputincioas?, violen?? va c?dea”.
De?i a murit în noaptea de 3 spre 4 iulie ?i nu le mai poate vorbi direct maimarilor acestei lumi, influen?a lui Alexandr Soljeni?in asupra destinului fiin?ei umane abia acum începe. El este muntele cel mare pe care nu-l pot atinge mâr??viile cele mari sau m?runte ale omului. S? ne rug?m în aceste zile pentru sufletul lui, ca are tot dreptul s? se odihneasc? în pace. ?i s? nu uit?m, rugându-ne pentru Alexandr Soljeni?in, c? la Mana, lâng? Orhei, în Basarabia noastr?, s-a n?scut Paul Goma, scriitorul român considerat Soljeni?in al României. El a scris „Ostinato”, „Din calidor”, „Arta refugii”, „Patimile dup? Pite?ti”, dar mai ales „S?pt?mâna ro?ie” (unde a cercetat, ca ?i Soljeni?in pentru Rusia, rolul evreilor comuni?ti în aducerea molimei ro?ii în România, ?i, în special, în Basarabia). Scriem aceste rânduri ca nu cumva s? trecem cu vederea, acum, în zilele lui, dar ?i ale noastre, mai ales „Jurnalul” lui Goma, o mare epopee a lumii contemporane, a dreapt? prevestire a zilei de mâine.
ANDREI VARTIC
[...] Alexandr Soljeni?in a fost spiritul înalt ?i luminos al acestei lumi, devastat? de r?zboaie necru??toare, tehnologii apocaliptice ?i degrad?ri morale. Nu a t?cut mai ales dup? c?derea comunismului în URSS, de?i a fost aproape lipsit de dreptul de a-?i expune opiniile în ziare ?i pe le televiziuni (inclusiv la cele din a?a zisa lume liber?). Puternicii vremii a avut grij? ca anume Soljeni?in s? nu le vorbeasc? oamenilor despre ce se întâmpl? în Rusia ?i în lume dup? 1991, despre degradarea fiin?ei umane ca urmare a intoxic?rii ei cu cel mai atroce pragmatism din toat? istoria. El a murit în noaptea de 3 spre 4 iulie, la 89 de ani. A?tepta resemnat moartea. Zicea c? este mai bine s? moar? decât „s? înfrunte ?i la b?trâne?e comisarii de?ela?i ai corectitudinilor politice” care se fac a nu vedea ?i crimele bol?evicilor, ?i pe ale celor care devasteaz? Rusia dup? scoaterea comuni?tilor de la putere. Înainte de moarte a dat un interviu pentru un ziar german. În final jurnalistul i-a urat via?? lung?. Soljeni?in a r?spuns: „Ne nado!” („Nu trebuie!”). >>>> [...]