Cea mai importantă / puternică şi autentică voce lirică, din 1981 încoace, în spaţiul spiritual francofon, este a poetei Claudine Bertrand (n. 4 iulie 1948, Montréal-Canada), licenţiată a Facultăţii de Litere de la Universitatea din Montréal-Quebec, creatoarea unei opere poetice impresionante, a cărei corolă se alcătuieşte din volumele: Idol rătăcitor (1983), Ultima femeie (1991), O mână contra delirului (1995), Căutătoarea de imagini (1995), Liturghia trupului (1998), Căderea zilei (1999), Bărbat de linişte (2000), Temniţa (2001), Ce nu pot grăi cuvintele (2001), Poeme în floare (2001), Grădina vertijurilor (2002), La cerul deschis (2002), Căderea vocalelor (2005), Pietre sălbatice (2005) etc., întemeietoarea / fondatoarea revistei de cultură, Arcade (din 1981 şi până în 2005), finalistă a Marelui Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie (pentru volumul de versuri, O mână împotriva delirului, în 1996), finalistă a Marelui Premiu al Consiliului Artelor Comunităţii Orăşeneşti a Montrealului (în 1996, cu ocazia celei de-a 15-a aniversări a revistei Arcade), deţinătoarea Premiului Femme de Mérite (în 1997, la secţiunea Artă şi cultură), a Medaliei de Aur pentru merite culturale, decernată de către Renaissance Française (în 1997), a Premiului Uniunii Scriitorilor din Canada (secţiunea Poezie, pentru volumele de versuri Amantă de interior şi Sfântul munte, în 1997), a Premiului Tristan Tzara (pentru volumul de poeme, Corpul din ţeastă, în 2001), a Premiului Internaţional Saint-Denys-Garneau (în 2002) etc. Din 2006, Claudine Bertrand fondează şi conduce Mouvances („Dependenţe” / „Orbite”), o nouă revistă de artă / literatură, «ce ia formă Cyber-Terestră pentru a face să nuntească Primăvara Poeţilor», o revistă virtuală cu un foarte interesant articol-program, de unde spicuim: sacra «misiune de a rezista fenomenului de anemiere a literaturii, de a produce o breşă în câmpia ruginită a imaginarului»; «în faţa cvasi-absenţei scriitorilor în mass-media şi reculului literaturii în profitul unei culturi de divertisment adesea redusă la>>>>> Ion Pachia Tatomirescu
Ion Pachia Tatomirescu: „Claudine Bertrand decorticând paradoxurile fiinţei“
· Nu există comentarii
Categorii: carti si autori
________________________________
In fiecare sambata , intr-un palat splendid din vremea familiei di Medici , se aduna in Firenze numerosi copii din scolile orasului ,adusi de parinti sau de invatatori ; ei danseaza cu entuziasm in felul in care se dansa cu secole in urma in partea locului , pe muzica din veacurile trecute
________________________________
CARTI DE CITIT ON-LINE
________________________________
________________________________
___________________________
Splendida biserica a Sfintei Irina staruie si astazi in apropiarea Palatului otoman de la Topkapi , in vechea Constantinopole , un semn ca pecetile bizantine nu s-au sters dupa jumatate de mileniu .
___________________________
___________________________
In Paris , pasiunea localnicilor pentru traditia orasului cunoaste cele mai insolite forme de manifestare ; intre acestea , intalnirile de sfarsit de saptamana unde "oamenii din cartier "danseaza pe muzica de sansonete investmantati in costume ca de acum saptezeci-optzeci de ani , sunt deopotriva ocazie de spectacol turistic dar si de placere a comuniunii
___________________________
_______________________________
__________________________
Arta africana , descoperita destul de tarziu si dupa ce multe din capodoperele ei s-au distrus in ideea ca nu reprezinta decat superstitie primitiva, constituie azi un gen de modernitate arhaica , foarte pretuita de cei pentru care intelegerea creatiei depaseste notiunea de "model unic" .
__________________________
__________________________
Atelierul lui Brancusi , din Centre Pompidou , pare si acum un straniu spatiu al creatiei izolate de trecerea timpului ca si cum creatia artistului ar veni din realitati paralele . 
