UNIVERSUL LITERAR

În urmă cu câţiva ani, am întâlnit la „Zilele Poesis“ ce se desfăşoară la Satu Mare an de an, un personaj ieşit din tiparele participanţilor la manifestarile sus-amintite. Din curiozitate m-am înteresat despre acel personaj în jurul căruia roiau curioşii. După mai multe investigaţii am aflat ca cel în cauză e George Elliott Clarke, poet, venit din îndepărtata Canadă. Timpul a făcut ca acele clipe să le dau uitării, până acum într-o zi când sunt anunţat prin e-mail de poeta şi traducătoare Flavia Cosma, stabilită de ani buni în ţinuturile Canadei că face o vizită „pe acasă”, însoţită de acel personaj atipic pentru noi românii; George Elliott Clarke, căruia i-a tradus o carte în limba română: „Poeme Incendiare”, editată la prestigioasa editură orădeană „Cogito”, Oradea, 2006, păstorită de conferenţiarul Ioan Ţepelea.
Avându-l pentru a doua oară în faţă, ascultându-l, gândul m-a dus la una din „fericirile“ în care la un prim impuls l-am încadrat: „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul“ şi George Elliott Clarke, are bucuria de a cutreera pământul, datorită operei sale duce prin lume mesajul Mântuitorului: „N-am venit să stric Legea, ci să o împlinesc“ (Matei 5, 17)
Prezenta carte cuprinde; „poeme incendiare“ ale creaţiei lui G. E. Clarke, apărute în volumele: „Execution poems“ (2001), „Gold Indigoes“ (2000), „Blue“ (2001), şi „Illuminated Verses“ (2005), însotite de o amplă prefaţă semnată de Omul de aleasă cultură, confereţiarul Ioan Ţepelea, şi o tălmăcire,>>>>> Aurel Pop